CălătoriiFizician dr. Sabina Ene 11.07.2023
”Totul este creația lui Dumnezeu, care conține Duhul întreg, Duhul care dă viață rațiunii, îi dă frumusețe și forță.”
Ne pregătim de călătorie în fiecare zi, pentru a avea fundamentul psihologic necesar punerii în mişcare, într-o dinamică sui-generis a timpului liber. La fel se întâmplă şi atunci când ne alegem cărţile de citit, de studiat: ne pregătim de călătorie în devenirea noastră spirituală, într-o căutare permanentă a unor conexiuni care să realizeze o armonie între lumea lăuntrică şi cea din jurul nostru.
La limita realității
Îmi plac călătoriile interculturale, călătoriile de durată, în care poți să-ți desăvârșești personalitatea, în care poți descoperi lumea în dimensiuni superioare. Trecerea de la o lume la alta (cea lăuntrică și cea din jurul nostru) nu e uşoară. Astfel, a înţelege natura spre exemplu, înseamnă desigur a desluşi conexiunile dinăuntrul ei pentru a realiza o armonie. Am înțeles bine aceste lucruri într-o dimineață în care strălucirea soarelui inunda lanul de rapiță înflorită peste drum de casa noastră și, de la fereastră, vedeam printre crengile cireșului seninul cerului, care îmi aducea o stare de entuziasm fantastic, cu care să întâmpin ziua aceasta frumoasă, sfântă, ziua Sfântului Evanghelist Marcu. Admirația mea pentru fantastic în literatură, de la Mircea Eliade la J. L. Borges, Asturias și G. G. Marques mă face să trăiesc în fantastic uneori, închipuindu-mi lumea aceasta mai aproape de mit, mai verosimilă, la limita realității …Așa cum, în Trilogia Cosmologică - Fiinţa istorică, Lucian Blaga scria că istoria ca act spiritual nu mai înseamnă doar informare, ci şi formare. “În hermeneutica istoriei se face o interesantă distincţie între verticala tradiţiei ce se află în complementaritate cu orizontala contextului istoric”. Verticala tradiţiei a fost adesea ilustrată prin mit. Istoria nu trebuie doar să explice trecutul, ci şi să prevadă viitorul. Ca și religia, istoria este dinamică. Pentru înțelegerea ei, trebuie ca omul să fie iniţiat într-o ordine transistorică, mitică, arhetipală, sacră şi spirituală. Trebuie o valorizare a istoriei poporului prin raportarea la cosmic, la universal.
Duhul care dă viață și frumusețe
Conform viziunii holiste de azi, în orice formă de existență se oglindește întregul, sufletul omului poartă haric pecetea, chipul lui Dumnezeu cel necuprins, cum spunea Părintele Galeriu, accentuând că totul este creația lui Dumnezeu, care conține Duhul întreg, Duhul care dă viață rațiunii, îi dă frumusețe, îi dă forță.
La cunoașterea ”adevărului lucrurilor, care se oglindește în fiecare făptură din Creație” (Părintele Galeriu), contribuie atât religia cât și știința. Se poate spune că fiecare știintă este o parte a unui tot care este ”știinţa în general.” Știinţele se confirmă ori se infirmă una pe cealaltă. Progresul unei ştiinţe determină progresul celorlalte ştiinţe şi invers. „O ştiinţă trebuie comparată şi apropiată de toate celelalte ştiinţe. Cele mai miraculoase descoperiri ale ştiinţei pure şi ale tehnicii nu sunt, adesea, decât generalizări, analogii, translaţii, comparaţii, imitaţii, apropieri, împrumuturi, adaptări la un domeniu oarecare a ideilor şi procedeelor unui alt domeniu”, după cum scria Ştefan Odobleja în Psihologia consonantistă şi cibernetica.
Hărțile minții omenești
Cunoașterea, atunci când e absolut sigură de ”infailibilitatea ei înseamnă credință... Credința este începutul oricărei vieți creative. Cutezanța credinței înseamnă obținerea unei noi cunoașteri, o nouă plinătate a vieții și o nouă plinătate a credinței” (E. Zamiatin).
Numai mintea omenească poate să descrie problemele existenţei, ale realităţii, pentru că nu e încarcerată într-un spaţiu cu trei dimensiuni.
În volumul intitulat Jocurile minţii, Culianu accentua că ”mintea omenească produce religia, societatea şi artefactele, iar în minte procesele productive sunt inseparabile…Religia are de fapt un enorm impact asupra tuturor celorlalte activităţi umane. Toate religiile sunt hărţi ale minţii omeneşti; oricare două hărţi ale minţii omeneşti trebuie în mod necesar să se suprapună, măcar într-un colț.”
Esenţa principală a lor e rugăciunea.
Să ascultăm îndemnul de a accepta realitatea complexă în care trăim, de a sta cu fața către Dumnezeu și a îndrăzni să ne rugăm Lui, iar odată rostită rugăciunea, să avem certitudinea împlinirii ei.