Câmpul conştiinţeiFizician dr. Sabina Ene 19.10.2018
”Materia e vasul sufletului. Sufletul e vasul harului” (Părintele Galeriu)
Existența noastră, de natură greu sesizabilă în complementaritatea ei, se apropie mai mult de spirit decât de materia tradițională. Părintele Galeriu exprima plastic complementaritatea, referindu-se la memoria ontologică: ”Memoria istorică e spirit și materie. Materia e vasul sufletului. Sufletul e vasul harului...”
Universul, o construcție ”mentală”
Complementarismul undă-corpuscul reprezintă o unică realitate. Materia, fiind atât corpuscul cât și undă, poate fi transfigurată, se poate spiritualiza și transforma în lumină (cum afirma teologia patristică). Între spirit şi materie există o legătură intrinsecă, ce poate duce la „transfigurarea materiei din interior prin lucrarea Duhului Sfânt” (Părintele Dumitru Popescu)
Contrariile dispar în complementaritate, conform Principiului complementarității din fizica cuantică, formulat de Niels Bohr: obiectul cunoaşterii depinde de subiectul cunoaşterii sau actul însuși al observaţiei, conștiința observatorului intervine în existența obiectului observat; observatorul și lucrul observat formează unul și același sistem.Câmpul conștiinței ar putea să aparțină aceleiași continuități precum cea a câmpului cuantic (acad. Jean Guitton). Cercetătorii au admis că universul e alcătuit în întregime din energie, orientându-se după convingerile lui Nikola Tesla: „Dacă vrei să cunoşti secretele universului, gândeşte în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.”Azi, fizicienii sunt obligaţi să recunoască că universul este o construcţie „mentală”, iar noi, ca observatori, suntem implicaţi personal în crearea propriei realităţi. Suntem cu toţii energie, radiind o semnătură energetică unică. Sentimentele, gândurile şi emoţiile joacă un rol vital, fizica cuantică fiind cea care ne ajută să înţelegem semnificaţia felului în care ne simţim. Atunci când suntem într-o “stare paşnică în interior”, acest lucru va avea impact asupra lumii exterioare, influențând şi modul în care se simt alţi oameni. (v. R.C. Henry:„Universul Mental”).
Secretul lui Einstein
Einstein a reuşit să schimbe radical ştiinţa de până la el, stabilind ca unică valoare absolută viteza luminii (c) şi introducând o nouă noţiune, aceea de spaţiu-timp. Ajungând la vârsta senectuţii, rememorând toate descoperirile sale ştiinţifice, el s-a întrebat: “Oare cum am reuşit toate acestea? Foarte mulţi oameni percep spaţiul şi timpul ca noţiuni constante. Numai copiii gândesc altfel. Poate că secretul meu a fost tocmai faptul că am rămas copil.” Şi Brâncuşi, unul dintre cei mai mari sculptori moderni, spunea că atunci când nu mai suntem copii, suntem deja morţi, ceea ce ne face să ne gândim mereu la îndemnul Mântuitorului: “Lasaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”(Matei,19,14).
În sfera conștiinței
“În sfera conștiinței eului, omul se înțelege ca centru al lumii și își reduce toate elementele existenței de care se știe conștient. În sfera conștiinței religioase, dimpotrivă, omul se descoperă în întregime dependent de o putere care îl depășește, îl pătrunde și îl atrage spre ea. Pe conștiința religioasă se altoiește smerenia, mama tuturor virtuților” (Părintele Arsenie Boca). În acest fel învățăm că, în tot ce întreprindem, trebuie să ne bazăm întotdeauna pe conștiința noastră!
”Universul reprezintă o construcție mentală a Logosului”