Cărămizi pentru zidirea lumiiFizician dr. Sabina Ene 11.05.2017
A ajunge în împărăţia cerurilor este o sarcină de o viaţă.
Prin înţelegerea realităţii complexe în care trăim, noi ştim că acela care a găsit un răspuns la întrebarea despre sensul vieţii este un om religios.
“A vedea că viaţa are un sens înseamnă a crede în Dumnezeu”, afirma filosoful Ludwig Wittgenstein. Creştinismul a adus în lume bucuria şi sensul, arătând că lumea nu e produsul hazardului.
Materia poate fi transfigurată!
Teoria cuantică a demonstrat că realitatea fundamentală nu este cognoscibilă, ci voalată, că există limite fizice ale cunoaşterii; că timpul şi spaţiul absolut sunt iluzii, că o particulă poate fi detectată în două locuri în acelaşi timp, că pentru a înţelege realul trebuie să renunţăm la noţiunea tradiţională de materie. Între spirit şi materie există o legătură intrinsecă ce poate duce la transfigurarea materiei din interior prin lucrarea Duhului Sfânt. În fizica cuantică particula şi unda sunt elementele complementare ale unicei realităţi. Ştiinţa a demonstrat că materia poate fi transfigurată, că materia se poate transforma în lumină, aşa cum a fost convingerea teologiei patristice și cum spunea Părintele Dumitru Gh. Popescu: „Baza metafizică a ştiinţei nu e numai antropologică, nici numai teologică, ci teandrică, dată în Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Pantocrator sau Atoţiitor al întregului cosmos.”
Marele Observator
Teoria “universurilor paralele”, elaborată de Everett, a fost combătută de academicianul J. Guitton în cartea intitulată Dumnezeu şi ştiinţa astfel: ”Starea cuantică face trimitere la o lume situată dincolo de lumea umană, o lume unde o infinitate de soluţii virtuale, de lumi potenţiale, sunt făcute să coexiste. În această perspectivă, se poate admite că universurile zise paralele nu există decât în domeniul cuantic, adică în stare virtuală. O reţea de funcţii ondulatorii în interacţiune se prăbuşeşte într-o lume unică atunci când e observată de acest mare observator, care din afară modelează în fiecare clipă evoluţia cosmică; acest observator totodată unic şi transcendent este în mod absolut indispensabil existenţei şi împlinirii universului nostru” Şi acest mare observator este “Dumnezeul cosmic, Dumnezeul iubirii, Dumnezeul cunoaşterii. Dumnezeu este Totalitate” (A.Frossard)
Îndemn la lectură
Trebuie să fim cunoscători şi ai descoperirilor ştiinţifice şi ai credinţei creştine. Educaţia ortodoxă “începe la botez, dar durează toată viaţa”( Părintele Serafim Rose), având încorporată în ea şi latura autoeducaţiei. Părintele Serafim Rose ne recomanda “să ne umplem mereu de cuvântul lui Dumnezeu, de Sfintele Scripturi şi alte cărţi ortodoxe, aşa încât vom fi de-a dreptul înotători în legea Domnului. A ajunge în împărăţia cerurilor, prin harul lui Dumnezeu, este o sarcină de o viaţă.” Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: “creştinul care nu citeşte cărţi duhovniceşti nu poate să-şi mântuiască sufletul”. Tot astfel, reprezentanţii Şcolii Ardelene au considerat cărţile ca pe nişte “cărămizi pentru zidirea lumii”, ilustrând mesianismul cărţii, sub imboldul credinţei în primul rând, acţionând în urma unui proces complex de conştiinţă.
Căci “cine încearcă adânc dreapta şi sfânta conştiinţă nu poate greşi niciodată, ori chiar de greşeşte se îndreaptă. Aceasta-i legea naturală dată de Dumnezeu în inimile oamenilor, să-i îndrume la cele bune întotdeauna ca o făclie”, spunea Sfântul Apostol Pavel, accentuând că ”legea lui Dumnezeu e scrisă în inimi”(Rom , 2, 15)
“Să ne umplem mereu de cuvântul lui Dumnezeu, de Sfintele Scripturi şi alte cărţi ortodoxe, aşa încât vom fi de-a dreptul înotători în legea Domnului. A ajunge în împărăţia cerurilor, prin harul lui Dumnezeu, este o sarcină de o viaţă.” (Serafim Rose).
Şi acest mare observator este Dumnezeul cosmic, Dumnezeul iubirii, Dumnezeul cunoaşterii.