Cunoaşterea ca darFizician dr. Sabina Ene 02.03.2017
Cu cât înaintezi în cunoaştere, cu atât te minunezi de frumuseţea creaţiei.
Milostenia, virtutea care ne apropie cel mai mult de divinitate şi pe care trebuie să o cultivăm toată viaţa, are etape de manifestare diferite: "Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești."(Părintele Arsenie Boca)
Astăzi se deschide raiul!
Acţiunea de mulţumire pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce avem, adică doxologia, răscumpără vremea, e o deschidere spre prezentul etern. „Se intră în rai astăzi.” (Leon Bloy - Femeia sărmană)
Astăzi să citim cuvântul viu al Sfintei Scripturi ca pe o scrisoare adresată nouă, în care suflă viaţa pe care o primim ”şi căreia îi răspundem cu sufletul şi trupul, cu întreaga noastră făptură.” ( A. Bloom) De aceea îndemnul Sfântului Apostol Pavel: ”Rugaţi-vă neîncetat!”, trebuie să ne găsească în permanenţă pregătiţi.
Izvoarele duc către ocean
Există un mijloc spiritual principal la îndemâna oamenilor, cuvântul, şi el dăinuieşte mai mult decât statuile, pentru că determină acțiuni. Cuvântul este mijlocul de îmbogățire și de întărire reciprocă prin care ”oamenii își întăresc umanitatea comună. Iar cuvintele nu sunt importante prin faptul că sună, ci prin faptul că își comunică apa lor ca izvoare legate subteran între ele și oceanul spiritual suprem.” (Părintele Stăniloae - Chipul nemuritor al lui Dumnezeu)
Foc şi energie
Grecii au numit tot ce există sub fața vizibilă a realului logos, care face ca această lume să nu fie haos ci ceva ordonat . În înţelegerea universului fizic, în teoria structurilor disipative a lui Prigogine, în fizica particulelor elementare, în termodinamică, sociologie şi multe alte domenii, esenţa o constituie conceptul de evoluţie. Referindu-se la esenţa devenirii, considerată ca proces universal în filosofia lui Heraclit, în Logica, Hegel scria: în concepţia lui Heraclit, timpul este prima formă a devenirii. Iar Heisenberg, în cartea sa intitulată Paşi peste graniţă, scria că: toate particulele elementare sunt alcătuite din acelaşi substrat şi anume din energie, înglobând filosofia lui Heraclit, după care focul era substanţa primordială din care sunt realizate toate celelalte lucruri. Focul este forţa care ţine lumea în mişcare şi s-ar putea să fie identificat focul cu energia. Particulele elementare ale fizicii moderne pot să se transforme unele în altele. Ele însele nu constau din materie, ci sunt singurele forme posibile ale materiei. Energia devine materie prin aceea că ea se transpune în forma unei particule elementare, prin aceea că se manifestă în această formă.
Nu rataţi frumuseţea lumii!
Exigenţele ştiinţei oferă mărturii privind „subtilitatea lui Dumnezeu ” (Einstein). Cunoașterea științifică împreună cu ruda ei, cunoașterea religioasă, caută credința motivată. Ambele sunt o parte din dorinţa de a înțelege frumusețea lumii. (John Polkinghorne - Quarci, haos și creștinism)
Pentru credincioși nu există cunoaștere fără Dumnezeu. Credința este începutul oricărei vieți creative. Cunoaşterea este unul din darurile Sfântului Duh.
„Prin cuvânt oamenii își întăresc umanitatea comună. Iar cuvintele nu sunt importante prin faptul că sună, ci prin faptul că își comunică apa lor ca izvoare legate subteran între ele și oceanul spiritual suprem.” (Părintele Stăniloae - Chipul nemuritor al lui Dumnezeu)
Miss Auras, de John Lavery (cca 1900)