Dacă iubirea ar fi stăpânit totul Fizician dr. Sabina Ene 21.06.2022
”Dumnezeu nu a produs o lume gata făcută, ci a făcut ceva mai inteligent: o lume capabilă să se producă singură”
Plecând de la formularea plastică a Sfântului Apostol Pavel: “ţinând adevărul in iubire” (Efeseni 4,15), Sfântul Ioan Gură de Aur a încântat și încântă și astăzi, peste secole, credincioșii creștini și nu numai, cu interpretarea lecției de iubire.
Fermenții lui Dumnezeu
“Marea taină este faptul că iubirea are mai mare valoare decât mucenicia... Dacă iubirea ar fi stăpânit pretutindeni, n-ar mai fi fost nevoie nici de lege, nici de tribunal, nici de pedepse. Crimele, certurile, războiele, răscoalele, răpirile, părtinirile şi toate nedreptăţile ar fi dispărut. Răutatea ar fi fost cu totul necunoscută.”
Providența este sinergică, după cum a spus Părintele Stăniloae, explicând că eternul Logos, în activitatea Sa continuă asupra lumii create, folosește un impuls către dezvoltare ce a fost așezat în însuși miezul raționalității lumii în momentul când acesta a primit o formă materială. Și părintele a continuat astfel: ”În mod asemănător, faptul că El a creat universul cu intenția ca lumea însăși să poată deveni productivă, mi se pare a fi un indiciu al generozității Dumnezeului întreit al iubirii. Noțiunea biblică a binecuvântării divine aduce cu sine o înțelegere a acestei rezonanțe sinergice dintre Dumnezeu și creaturile Sale”
Panteism și panenteism
În volumul intitulat Quarci, haos și creștinism, John Polkinghorne afirma că Dumnezeu nu a produs o lume gata făcută, ci a făcut ceva mai inteligent: a creat o lume capabilă să se producă singură!
În teologia ortodoxă există distincția ”între ființa lui Dumnezeu (ousia ), care este în veci deasupra atingerii noastre și energiile divine ale lui Dumnezeu (energeiai), care sunt imanente în lumea creată de Dumnezeu. În perspectiva teologiei filosofice, conceptul de panenteism a fost propus ca un mod modern de a-L gândi pe Dumnezeu. Panenteism reprezintă prezența lui Dumnezeu în creație nu cu ființa, caz în care s-ar cădea în panteism, ci cu lucrarea sau energia divină.” (Părintele Dumitru Gh. Popescu)
Creația nu e autonomă, ci implică prezența Duhului Sfânt care veghează ca legătura dintre știință și misterul suprem să se realizeze. ”Baza metafizică a științei nu e numai antropologică, nici numai teologică, ci teandrică, dată în Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Pantocrator sau Atotțiitor al întregului cosmos”, scria Părintele Dumitru Gh. Popescu în volumul Teologie și Cultură.
Calea cea mai sigură
Cu un recurs la memorie, se poate pune accentul, în interpretarea dragostei la Ioan Gură de Aur, pe faptul că dragostea nu este datoare nimic și dă totul. Dragostea stă mai presus de împărțirea între bine și rău, prin urmare dragostea este calea pe care trebuie să o urmăm ca să ajungem într-o armonie deplină cu principiile creștine.