Darul viețiiFizician dr. Sabina Ene 29.10.2019
“A vedea că viaţa are un sens înseamnă a crede în Dumnezeu” (Ludwig Wittgenstein).
Fiind oaspeţii lui Dumnezeu în această lume, noi, creștinii, se cuvine să Îi mulţumim pentru darul vieţii pe care ni l-a dat și în care fiecare dintre noi este la rândul lui un dar; trebuie să știm cum să ne purtăm cu darul vieții și cu darul aproapelui și al nostru, să învățăm acest lucru, să înţelegem realitatea complexă în care trăim și în care avem de respectat singura condiție care ni se cere, aceea de a ști să fim fericiți.
Legea înscrisă în inimă
”Aceasta-i legea naturală dată de Dumnezeu în inimile oamenilor, să-i îndrume la cele bune întotdeauna ca o făclie. Căci cine încearcă adânc dreapta şi sfânta conştiinţă nu poate greşi niciodată, ori chiar de greşeşte se îndreaptă”, spunea Sfântul Apostol Pavel, accentuând că ”legea lui Dumnezeu e scrisă în inimi”(Rom. 2, 15).
Cel care a găsit un răspuns la întrebarea despre sensul vieţii este un om religios. “A vedea că viaţa are un sens înseamnă a crede în Dumnezeu” afirma filosoful Ludwig Wittgenstein.
Marele Observator
Dialogul dintre știință și religie a dus la o nouă abordare a semnificațiilor teoriilor științifice. În cartea intitulată Dumnezeu şi ştiinţa, academicianul J. Guitton combate o teorie atât de atractivă pentru mulți dinte noi, Teoria “universurilor paralele”, elaborată de Everett, astfel: ”Starea cuantică face trimitere la o lume situată dincolo de lumea umană, o lume unde o infinitate de soluţii virtuale, de lumi potenţiale, sunt făcute să coexiste. În această perspectivă, se poate admite că universurile zise paralele nu există decât în domeniul cuantic, adică în stare virtuală.” Deci ceea ce mulți dintre noi doresc să existe în lumea umană, nu există decât în stare virtuală. Și academicianul J.Guitton continuă argumentația pentru combaterea teoriei așa: ...” O rețea de funcţii ondulatorii în interacţiune se prăbuşeşte într-o lume unică atunci când e observată de acest mare observator, care din afară modelează în fiecare clipă evoluţia cosmică; acest observator totodată unic şi transcendent este, în mod absolut, indispensabil existenţei şi împlinirii universului nostru. Şi acest mare observator este Dumnezeul cosmic, Dumnezeul iubirii, Dumnezeul cunoaşterii ”. Și așa cum spunea sintetic A.Frossard : ”Dumnezeu este Totalitate”.
Materie și lumină
Între spirit şi materie există o legătură intrinsecă. În fizica cuantică particula şi unda sunt elementele complementare ale realităţii unice. Ştiinţa a demonstrat că materia poate fi transfigurată, că materia se poate transforma în lumină, aşa cum a fost convingerea teologiei patristice.Transfigurarea materiei poate avea loc din interior prin lucrarea Duhului Sfânt. Părintele Dumitru Gh. Popescu, în cartea sa Teologie și cultură, are o formulare plastică despre baza științei: „Baza metafizică a știinţei e teandrică, dată în Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Pantocrator sau Atoţiitor al întregului cosmos.”
Mereu pe cale
Cunoașterea prin știință și cunoașterea prin credință apar amândouă “înnobilate prin aceea că amândouă vin de la Dumnezeu“ (Părintele Galeriu). Creştinismul a adus în lume bucuria şi sensul, arătând că lumea nu e produsul hazardului, iar noi trebuie să fim mereu pe cale, pe drumul înțelepțirii, pe măsură ce trec anii, ca un îndemn metaforic de viață:
caută ca lumina lunii să-ți poleiască creștetul,
să te înțelepțească
și mergi noaptea cu capul descoperit
încearcă să reziști vântului care bate dinspre nord-vest
mergând întotdeauna către răsărit (Îndemn)