Dimensiuni ibericeFizician dr. Sabina Ene 09.11.2016
În vecinătatea cetăţii istorice Malaga, Costa del Sol îşi desfăşoară arsenalul: Almunecar, Nerja, Torremolinos, Benalmadena, Fuengirola, Mijas Costa, Marbella, Puerto Banus, Estepona, înşiruite până la stânca Gibraltarului, ca nişte boabe de perle pe firul de aur al Mediteranei. Dintre ele, Torremolinos, recunoscută ca fiind cea mai veche staţiune şi mereu înnoită, îşi trăieşte bucuriile din plin, diurn şi mai ales nocturn, descoperind turiştilor săi deviza spaniolă: “Vivir sin dormir”. Neadaptaţi la programul de noapte, ne facem vizitele la muzee şi excursiile ziua, împletindu-le cu activităţile litorale şi mai ales cu lectura.
Malaga
Două mii de ani de istorie îşi aruncă privirile spre noi printre palmieri şi lămâi, din Teatrul Roman. Deasupra, zidurile cetăţii Alcazaba... tind să vadă marea, bănuită a fi undeva în faţă şi cerul se cuibăreşte în piramida de sticlă din piaţa imensă, poartă între lumi… Întoarcem trăsura timpului în catedrala magnifică, semnul reconchistei spaniole şi timpul nostru încremeneşte în istorie, în sărbătoarea clopotelor…
...Lângă catedrală, Muzeul Picasso, în care am înţeles că tablourile sunt într-adevăr argumentele diurne, care ne scot din timpul concret, făcându-ne să evadăm din timpul nostru şi din istorie. Capodopere, tablouri ferestre, porţi între două lumi... precum baletul ecvestru şi spectacolul de flamenco (live), la care durata nu mai contează ci doar comuniunea artistică, în care ne simţim parcă şi protagonişti şi spectatori în acelaşi timp.
“Reconquista del Descubrimiento”
Cu cinci sute de ani în urmă, genovezul Cristofor Columb descoperea Guanahani (azi Walting) una din insulele Bahamas şi, o dată cu ea, Lumea Nouă, (la 12 octombrie 1492). Avea loc descoperirea prin excelenţă. Victoria asupra Granadei marca sfârşitul celor peste şapte veacuri de înfruntare dintre creştini şi mauri, recucerirea Peninsulei Iberice din mâinile arabilor.
Scriitorul Vintilă Horia, aşa cum scrie Mihai Cantuniari în prefaţa cărţii intitulată Recucerirea descoperirii, uneşte cei doi termeni, (descoperirea şi recucerirea) într-o sintagmă uimitoare, scurt-circuitantă, excesiv-barocă deşi are doar doi termeni: “Reconquista del Descubrimiento”, un eseu despre fiinţă şi devenirea celor două Americi. Şi, “la fel precum grecul (El Greco) a zugrăvit pentru vecie sufletul spaniol şi duhul sfârşitului (spaniol) de lume în tabloul “Înmormântarea contelui de Orgaz” - şi a făcut-o mai bine, mai covârşitor de bine decât orice spaniol - românul Vintilă Horia revendică termenii esenţiali de Recucerire şi Descoperire şi îi amalgamează alchimic în athanorul gândirii lui integratoare”.
Hris(†)ofor
Iată cum caracterizează într-un stil inimitabil, în cartea amintită, marele scriitor român Vintilă Horia, pe Cristofor Columb şi marea sa descoperire: “Cristofor – nume nelipsit de rezonanţe în acelaşi timp alchimice şi creştine, al cărui înţeles ar completa o istorie încă nescrisă. Hristofor înseamnă în greceşte purtător de Hristos şi trimite cu gândul la fapta sfântului astfel numit, care
într-o noapte furtunoasă îl trece de pe un mal pe altul pe Pruncul Iisus. Asta a făcut şi Cristofor Columb în realitate, repetând fapta povestită în hagiografie. Dar nu-i numai atât. Dacă e adevărat că îndeosebi catedralele sunt texte illustrate ale cunoaşterii alchimice, atunci eliminând un t găsim cuvântul Hrisofor însemnând purtator al aurului, aurul fiind metalul cel mai nobil din metalurgie, simbol al purităţii şi al lui Dumnezeu. Columb l-a purtat pe Hristos, fidel numelui său şi acţiunii creştine, dar, la întoarcere, a adus şi aur spre binele sau răul spaniolilor şi al imperiului lor. Lumea Nouă, salvată în duh prin purtarea (aducerea) Domnului Hristos, sfârşitul sacrificiilor umane şi al antropofagiei aztecilor, înapoia Lumii Vechi ceva ce, redus la simpla-i greutate materială, avea să secătuiască izvoarele pure ale unei energii descoperitoare şi, în acelaşi timp, conchistadoare.”