„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

Energie şi rugăciuneSabina Ene 07.09.2017

Din această zi, din această oră, din acest minut să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate!

Depinde de fiecare dintre noi dacă, de-a lungul vieţii, avem nevoie de un timp mai mare sau mai mic, ca să înţelegem că existenţa noastră este un dar al iubirii lui Dumnezeu, o minune a Creaţiei, în totalitatea ei, în unitatea şi totodată diversitatea lumii- coincidentia oppositorum, în sensul celor scrise de Heraclit: “cele opuse se acordă şi din cele discordante rezultă cea mai frumoasă armonie”.

Încercări de acordare

Sufletul omului încearcă “să se acorde dumnezeieşte” cu o parte din frumuseţea Creaţiei, într-o complementaritate aidoma celei între undă şi corpuscul, ca între trup şi suflet... Între spirit şi materie există o legătură intrinsecă, ce poate duce la transfigurarea materiei din interior prin lucrarea Duhului Sfânt. În fizica cuantică, aspectul de particulă şi cel de undă sunt elementele complementare ale singurei şi unicei realităţi. Descoperirea ştiinţifică demonstrează că materia poate fi transfigurată, că materia se poate transforma în lumină, aşa cum a fost convingerea teologiei patristice (Părintele Dumitru Popescu).

”Cunoaşte-te pe tine însuţi“, invită socratismul ascetic, căci nimeni nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu, dacă mai întâi nu s-a cunoscut pe sine (Filocalia). Pentru aceasta, fiecare dintre noi trebuie să ştie că omul este scop, nu mijloc (Kant). Dar pentru a nu fi mijloc, omul trebuie să-şi apere libertatea. Un dar cu care ne naştem, dar pe care riscăm mereu să-l pierdem. Şi mai mult, creştinul, pentru care realitatea îl include pe Dumnezeu, spre deosebire de ateu, trebuie să nu fie încordat şi încrâncenat, ci omul împăcat cu sine şi destins, acela care găseşte în el forma libertăţii naturale, spontaneitatea (Klimt). Pentru noi, creştinii, viaţa e mereu nouă şi mereu interesantă, spunea Paul Claudel. Şi astfel, înţelegem mai bine îndemnul Sfântului Herman: “Din această zi, din această oră, din acest minut să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate”. Aşadar, să avem grijă mereu de timpul nostru, să nu-l risipim inutil!

Paşi peste graniţa timpul

Referindu-se la timp, în tratatul de Logică, Hegel scria: în concepţia lui Heraclit, timpul este prima formă a devenirii. Iar Heisenberg, în cartea sa, intitulată Paşi peste graniţă, relata următorul aspect: “toate particulele elementare sunt, pentru a spune astfel, alcătuite din acelaşi substrat, şi anume, dacă doriţi din energie, înglobând filosofia lui Heraclit, după care focul era substanţa primordială din care sunt realizate toate celelalte lucruri. Focul este forţa care ţine lumea în mişcare şi s-ar putea să se identifice focul cu energia, în epoca noastră. Particulele elementare ale fizicii moderne pot, la fel ca şi cele ale filosofiei platoniciene (tetraedru= foc, cub= pamânt, icosaedru= apa şi octaedru= aer, care se descompun în triunghiuri şi se recompun din triunghiri) să se transforme unele în altele. Ele însele nu constau din materie, ci sunt singurele forme posibile ale materiei. Energia devine materie prin aceea că ea se transpune în forma unei particule elementare, prin aceea că se manifestă în această formă”, conform formulei lui Einstein, E = mc2, (unde E reprezintă - energie, m - masa, c - viteza luminii în vid). Această relaţie, având o formă deosebit de simplă, a fost descoperită în acelaşi timp de Einstein şi de Langevin. Einstein a fost sprijinit semnificativ de către soţia sa, Mileva Maric, colega lui de facultate de la Politehnica din Zurich, căreia Einstein îi recunoştea talentul matematic. (Banii obţinuţi odată cu premiul Nobel din 1922, care i-au fost trimişi Milevei, de care ulterior Einstein divorţase, sunt o dovadă în acest sens, precum şi corespondenţa lor în care Einstein scria de “activitatea noastră asupra relativităţii”). Academicianul George C. Moisil formulează în volumul intitulat Cui îi e frică de fizica modernă? semnificaţia fizică a acestei relaţii: între funcţiile de stare energie şi masă există o relaţie de proporţionalitate directă, factorul de proporţionalitate fiind constanta universală c2. Oricărei variaţii a energiei îi corespunde o variaţie a masei şi reciproc. În particular, ori de câte ori se conservă energia, automat se conservă şi masa şi reciproc.

Munţii pot fi mutaţi!

Când a demonstrat formula, în celebrul an al descoperirilor ştiinţifice, 1905, Einstein a precizat : ”Nu este exclus ca procesele radioactive, unde conţinutul de energie al corpurilor este modificat în mod semnificativ, să poată servi la stabilirea veridicităţii teoriei mele”. Şi, aşa cum a prezis Einstein, această ipoteză a fost confirmată: energia nucleară rezultă din conversia masei în energie, aşa cum prevăzuse teoria relativităţii.

Această energie “descătuşată dintr-un grăunte de materie” poate muta munţii din loc în sensul concret, fizic şi nu în sensul metaforic al munţilor de greşeli şi păcate, pe care le-ar disloca credinţa, chiar şi numai “cât un bob de muştar“ şi rugăciunea permanentă prin puterea ei, care reprezintă o lecţie pe care trebuie să o învăţăm fiecare dintre noi.

În acest sens găsim un exemplu în răspunsul dat de Părintele Justin Pârvu la întrebarea ”cum să prindem puterea de a ne ruga”, în volumul intitulat Ne vorbeşte Părintele Justin, apărut în anul 2011: ”Dacă noi am avea starea rugăciunii cum se cuvine unui creştin, am avea puterea să întoarcem răul spre bine. Să facem din ţara aceasta un Canon de rugăciune. Iar dacă vom avea smerenie, dar o smerenie îmbrăcată în haina demnităţii, Dumnezeu ne va învrednici şi de darul rugăciunii care să ridice solzii de pe ochii minţii... Noi nu trebuie să căutăm soluţii lumeşti, dar fiecare să mărturisească şi să lucreze după putere la locul în care este şi Domnul va da soluţia; Domnul e cel care aduce roadele şi El le rânduieşte pe toate. Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor.”

“Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.”(Matei 11,23)

De același autor