ParalelismFizician dr. Sabina Ene 25.10.2023
”Nebunia iubirii este cea mai mare binecuvântare a cerului.” (Platon)
Soarele în asfințit învăluie într-o lumină fantastică ferestrele trenului, care după ce a trecut de viaduct, se pregătește să intre în tunel. Tânărul reporter, din compartimentul de lux în care călătorește, se gândește la destinație, la ținutul uitat de lume, despre care a auzit că legile, pe care le-au făcut înșiși locuitorii, sunt respectate de generații.
Călătorind spre ținutul misterios
Zâmbește la gândul reportajului pe care-l va realiza la sfârșitul călătoriei pe care, încă de la început, a considerat-o având un iz de călătorie fantastică. Acolo, oamenii trăiau numai atât timp cât iubeau, iar dacă iubirea înceta, ei mureau dintr-odată, subit, fără agonie. Acolo nu existau nici spitale, nici bolnavi, nici doctori. Se trăia ca într-o sărbătoare continuă, peste care trona dumnezeul iubirii. Ce se întâmpla când iubirea scădea în intensitate, dar nu dispărea de tot, urma să afle în urma cercetării atente în ținutul misterios... Știa că va urma o perioadă intensă, gândind că era pregătit să înțeleagă sentimente și stări noi, în virtutea a ceea ce se întâmplase în vremea dinaintea plecării, când asteptând, zilele se umpleau de noi și noi emoții, iar dorințele așteptau la ușă, în vederea impactului cu subiectul ales.
Acolo se pare ca iubirea era precum cea a sfinților, cineva putea iubi dintr-odată pe toți ceilalți și “reciproc”, așa cum spune Iisus Hristos, adresându-se apostolilor, în Evanghelia lui Ioan, dând modelul iubirii: “Să vă iubiți unii pe alții, așa cum eu v-am iubit pe voi!”. Însă, reporterul se gândea că o să vadă toate acestea cu ochii lui, aievea, abia așteptând întâlnirea...
Frumoasa planetă albastră ne așteaptă
Dimineața de octombrie, prietena permanentă în această perioadă, mi-a apărut la fereastră și m-am trezit cu gândul la visul avut și parcă doream să prelungesc în starea aceasta de semitrezie acțiunea atât de interesantă, atât de atractivă. În vis era tot o atmosferă de octombrie, cu un subiect din literatura fantastică, un ținut în care locuitorii trăiau după reguli făcute de ei de-a lungul timpului, ca în cartea lui Giovani Papini, Gog, în care unul dintre personaje imagina un ținut al dreptății, în care nu existau criminali, deci nici polițiști, nici judecători, nici închisori... În visul meu, în acel ținut trona iubirea...
În prezent, noi trăim într-o lume dezechilibrată, disarmonică, după placul unor multimiliardari, “unor potentați ai vremii”, dar care va deveni din nou frumoasa planetă albastră, fără teroarea războaielor, a pandemiilor și a fricilor induse, atât timp cât Dumnezeu acționează prin energiile necreate în lume, purtându-ne de grijă, ascultând rugăciunile noastre.
Acum așteptăm ca și știința și religia să conlucreze pentru a realiza echilibrarea situației, pentru armonizarea lucrurilor în vederea realizării fericirii omului, cum ne-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos, în Predica de pe munte, în care a înlocuit poruncile din Vechiul testament cu Fericirile.
Conexiuni și cuprinderi
În cartea intitulată Partea și întregul – discuții în jurul fizicii atomice, Werner Heisenberg, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în dialog cu Niels Bohr,alt fizician ilustru și laureat al Premiului Nobel, prezintă conexiunile care se pot face între ramuri ale științei și religie, prin introducerea numărului imaginar, astfel:
“În matematică s-a introdus notația i pentru rădăcina pătrată a lui minus unu. Știm că numărul i nu există printre numerele reale. Cu toate acestea, ramuri importante din matematică, cum ar fi întreaga teorie analitică a funcțiilor, se bazează pe introducerea acestei mărimi imaginare, ceea ce înseamnă că radical din minus unu există totuși. Există conexiuni matematice importante care pot fi reprezentate cel mai simplu prin introducerea noțiunii introduse. Conexiunile sunt însă prezente și fără a introduce aceasta noțiune.
De aceea putem aplica practic foarte bine acest gen de matematică în științele naturii. În teoria funcțiilor, relevant este faptul că există legități matematice importante care se referă la perechi de variabile continue. Aceste legături sunt mai ușor de înțeles dacă este construită noțiunea abstractă, rădăcina pătrată a lui minus unu, deși nu e fundamental necesară pentru înțelegere și deși nu există o corelație între această noțiune abstractă și numerele reale”.
Deci, în matematică, atunci când se ajunge pe o treaptă mai înaltă de abstractizare, se câștigă o înțelegere unitară pentru domenii mai largi, trage concluzia Heisenberg, continuând astfel: ”Și în religie am putea considera această înălțare ca o posibilitate de a înțelege mai ușor conexiunile din lume. Aceste conexiuni sunt întotdeauna reale, indiferent de formele spirituale cu care încercăm să le cuprindem”.
Iar, în răspunsul lui, Bohr accentuează specificul religiei: “În matematică ne putem distanța interior de conținutul afirmațiilor. În cele din urmă acolo rămânem la nivelul unui joc al gândurilor, la care putem participa sau din care ne putem exclude. În religie însa e vorba despre noi inșine, despre viața și moartea noastră, acolo afirmațiile credinței sunt temeiul acțiunilor noastre. Nu le putem, așadar, privi din afară, fără participare. De asemenea, felul în care ne raportăm la problemele religioase nu poate fi separat de poziția noastră în comunitatea umană...Trebuie să ne fie clar că există o relație de complementaritate între reflectarea critică a conținuturilor de credință ale unei religii pe de o parte și, pe de altă parte, un mod de a acționa întemeiat pe opțiunea pentru structura spirituală a acelei religii. Din faptul de a fi luat în mod conștient această hotărâre se naște pentru fiecare persoană o forță care o călăuzește în acțiunile sale, o ajută să depășească nesiguranța și, atunci când suferă, îi oferă consolarea pe care ți-o dă sentimentul de a fi apărat și la adăpost, ca parte din marea conexiune. În acest fel, religia participă la armonizarea vieții în comunitate, iar una dintre misiunile ei cele mai importante este să amintească mereu de marea conexiune, în limbajul ei, al imaginilor și pildelor.”
Un om religios este cel care a găsit un răspuns la întrebarea despre sensul vieții, în sensul definiției credinței dată de Ludwig Wittgenstein: “a crede în Dumnezeu înseamnă a vedea că viața are un sens.”
În căutarea sensului pierdut
Fără Dumnezeu, pentru credincioși toate lucrurile sunt relative. Prin întrupare, Iisus Hristos a sfințit nu numai persoana umană, ci și natura în ansamblul ei, a consacrat materia, substanța... Nu există cunoaștere în afara lui Dumnezeu.
Credinciosul încearcă să dea sens și să umple de conținut realitatea goală, deturnată azi de la valoarea originară, care îi poate aliena pe necredincioșii cuprinși de neliniști mult mai ușor decât pe credincioșii care cunosc că sensul creator al vieții este căutarea neîncetată și găsirea lui Dumnezeu, întâlnirea fiecăruia dintre noi cu Creatorul.