RealităţiFizician dr. Sabina Ene 14.05.2019
„Osana, întru cei de sus!
Osana pentru Univers!”
Înainte de perioada sărbătorilor, vremea a fost cam instabilă, nestatornică, în sensul unei alternanţe: zile cu soare, ploaie, soare, nori, cer senin...Astfel de zile s-au succedat până în Săptămâna Mare, când, reiterând trăirile pascale de două mii de ani, putem spune şi simţi împreună ceea ce fiecare credincios simte:
În Joia Mare a Înfloririi tale, Primăvară,
când mă răstignesc doruri şi neputinte,
îti pun sufletul la picioare,
rostogolindu-se sub masa plină de flori a Sfintei Evanghelii,
cu seninul cerului oglindind antimisul.
Osana, întru cei de sus!
Osana pentru Univers!
Spirit, libertate, fericire
Începând cu Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos se clădeşte o altă realitate, o realitate teologică, nu istorică, pe care creştinul o trăieşte înţelegându-i menirea, cea care duce la mântuirea noastră, imitation Christi.
Părintele Galeriu spunea că mai întâi trebuie să ne eliberăm de toate “posesiile” lumii acesteia, să ne simţim oameni liberi şi deci fericiţi, căci fericirea înseamnă spirit şi libertate: “Noi suntem liberi şi putem să alegem, dar alegem în cunoştinţă de cauză, după ce cunoaștem teorii din domenii diferite: religie, ştiinţă, filosofie, artă…” Numai în momentele de fericire, în spirit şi libertate, putem intui existenţa paradisului în care trăim, el fiind spaţiul nostru, coexistând cu noi, dar pe care numai anumite suflete îl pot sesiza oricând, aşa cum se poate deduce din întrebarea pusă de Paracelsus tânărului care dorea să-i devină ucenic: “Crezi oare că Divinitatea ar purea să creeze un spaţiu care să nu fie paradisul? Crezi oare că prăbuşirea noastră constă în altceva decât în a ignora tocmai faptul că ne aflăm în paradis?”
”Să fie lumină”!
În fiecare epocă există un amestec „de religie, filosofie și știință; dar aceste noțiuni nu se distrug unele pe altele: ele se limpezesc și se perfecționează una pe alta”, afirma Claude Bernard. Modelul standard de formare a universului, acceptat de toți fizicienii, teoria Big-bang-ului‚ se sprijină pe trei mari indicii, prezentate în cartea Dumnezeu și știința, în care academicianul J. Guitton explica foarte plastic: ”Primul este vârsta stelelor. Măsurătorile făcute pe cele mai „bătrâne” din ele indică o vârstă de la douăsprezece la cincisprezece miliarde de ani, ceea ce ar coincide cu durata universului de la presupusa lui apariție. Al doilea indiciu se bazează pe analiza luminii emise de galaxii: obiectele galactice se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate, sugerând ca galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică, în cuprinsul unui nor primordial, vechi de cincisprezece miliarde de ani. Al treilea indiciu este decisiv: în 1965 a fost pusă în evidență existența, în toate regiunile universului, a unei radiații foarte slabe, asemănătoare cu cea a unui corp cu o temperatura foarte joasă: 3 grade deasupra lui zero absolut. Această radiație nu-i decât ecoul fantomatic al torentelor de căldură și de lumină din primele clipe ale universului. Universul avea o simetrie perfectă. Energia “bulei de foc primordiale“ era atât de ridicată încât cele patru interacţiuni: gravitaţia, forţa electromagnetică, forţa nucleară tare şi forţa dezintegrării erau atunci unificate într-o singură interaţiune de o simetrie perfectă”. Universul s-a născut dintr-o ”explozie gigantică”, care a provocat expansiunea materiei, fenomen observabil încă și în zilele noastre, afirmă fizica modernă.
Știința a descoperit Adevărul?
Descoperirile din fizica cuantică au dat “un punct de sprijin ştiinţific pentru concepţiile religioase”, după cum scria J. Guitton în volumul Dumnezeu şi ştiinţa. Legătura noastră cu realul se face prin categorii cuantice care transcend timpul şi spaţiul obişnuit. Mecanica cuantică dă o interpretare microscopică formelor macroscopice de materie, substanţă şi câmp. Explorările ştiinţifice duc la înţelegerea “ordinii raţionale” cu care Dumnezeu a înzestrat universul.
”Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte! ” (Psalmul 138, 14)