„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

RitmuriFizician dr. Sabina Ene 06.03.2023

”Îmbrățișarea este o poartă de trecere…”

Fiecare dintre noi dorește să înţeleagă realitatea în care trăieşte, o realitate dublă, fizică şi spirituală, în totalitatea ei, în unitate şi totodată diversitate, în sensul celor scrise de Heraclit, că din cele opuse rezultă cea mai frumoasă armonie.

Miracolul lumii cuantice

Academicianul Basarab Nicolescu, fizician cuantic cu incursiuni în filosofie şi în limbaj (așa cum s-a autodefinit într-un interviu oferit revistei Apostrof),  afirma că problema realităţii rămâne centrală şi astăzi. “Pauli spunea prin anii `50 că marea problemă actuală este formularea unei noi idei a realităţii şi asta rămâne valabil şi astăzi…Miracolul care s-a produs cu investigarea lumii cuantice este descoperirea faptului că lumea este pe niveluri, adică există straturi de legi prin care nu poţi să treci prin continuitate de la un nivel la altul, deci o realitate mai bogată decât cea moştenită din secolul al XIX-lea.“ De aceea, în noi trebuie să existe ”diverse niveluri de realitate ca să putem înţelege nivelurile de realitate din lumea exterioară,” din univers.

O poartă de trecere

În fiecare zi fac o călătorie în jurul camerei mele,  în jurul unor sentimente,  radiografiind totul, de fapt urmărind nașterea unor sentimente, dezvoltarea și înflorirea lor,  precum înflorirea permanentă  a sufletului meu; și făcând radiografia dorului, un sentiment profund care începe să-și facă simțită prezența în momentul despărțirii, cu toate că, paradoxal, îți e dor de cineva drag chiar și atunci când ești împreună cu acea persoană, chiar și atunci când o întâlnești după o absență, chiar și în îmbrățișare.

Îmbrățișarea este o poartă de trecere în alte dimensiuni fizice (de distanță sau temporale). E un punct de fugă în universul fizic și spiritual în care ne formăm o structură mai bună, mai echilibrată, odată cu creșterea mai intensă  a rezistenței,  a imunității și ne dăm seama că devenim capabili de a face bine sau, dacă nu,  capabili de a nu face rău, principiu  universal  formator, la care ne raportăm în viață. Sunt îmbrățișări energetice, compatibile, în care ne simțim bine, ca la începutul unei prietenii. Seneca scria în volumul intitulat Despre prietenie: “De la cei pe care îi iubim, chiar dacă sunt departe, ne vine bucuria - numai că este ușoară și trecătoare. Să vezi pe cineva, să fii în prezența lui, să stai de vorbă cu el: acestea dau o plăcere vieGrăbește-te să vii la mine, dar mai înainte grăbește-te spre tine.“

Existența noastră, de natură greu sesizabilă în complementaritatea ei, se apropie mai mult de spirit decât de materia tradițională. Legătura noastră cu realul se face prin categorii cuantice care transcend timpul şi spaţiul obişnuit.

Contrariile dispar în complementaritate, conform Principiului complementarității din fizica cuantică, formulat de Niels Bohr: obiectul cunoaşterii depinde de subiectul cunoaşterii sau actul însuși al observaţiei, conștiința observatorului intervine în existența obiectului observat; observatorul și lucrul observat formează unul și același sistem. ”Câmpul conștiinței ar putea să aparțină aceleiași continuități ca aceea a câmpului cuantic” (acad. Jean Guitton).

Un altfel de Prado

Cunoașterea științifică împreună cu ruda ei, cunoașterea religioasă, caută credința motivată. Ambele sunt o parte din dorinţa de a înțelege frumusețea lumii. (John Polkinghorne  -  Quarci, haos și creștinism)

Pentru credincioși nu există cunoaștere fără Dumnezeu. Credința este începutul oricărei vieți creative. Cunoaşterea este unul din  darurile Sfântului Duh:

așa se întâmplă întotdeauna /  nimic nu se pierde/  totul se transformă/

se transformă în amintiri/  care sunt salvate în ultima clipă/  într-un muzeu/

fie și numai  al memoriei/  un alt fel de prado (Muzeul amintirilor)

Amintirile nu sunt niciodată sigure, ca și cum ar fi pe nisipuri mișcătoare, un fel de ”fata morgana”.  Nu te poți baza pe ele ca să-ți afli identitatea momentului.  Acuratețea o găsești în prezentul trăirii;  despre tine afli cine ești în prezent, iar amintirile doar sugerează,  descriind ca într-un  vis atmosfera de atunci.

De același autor