SemnificațiiFizician dr. Sabina Ene 12.05.2021

”Timpul impregnat de har își lasă amprenta în văzduh și în suflete.”

Suntem cu toţii energie, radiind o semnătură energetică unică. Sentimentele, gândurile şi emoţiile joacă un rol vital, fizica cuantică fiind cea care ne ajută  să înţelegem semnificaţia  felului în care ne simţim. Atunci când suntem într-o “stare paşnică în interior”, acest lucru va avea impact asupra lumii exterioare, influențând şi modul în care se simt alţi oameni (v. R.C. Henry: „Universul Mental”).

Dincolo de timp și spațiu

Existența noastră, de natură greu sesizabilă în complementaritatea ei, se apropie mai mult de spirit decât de materia tradițională. Legătura noastră cu realul se face prin categorii cuantice care transcend  timpul şi spaţiul obişnuit.

Contrariile dispar în complementaritate, conform Principiului complementarității din fizica cuantică, formulat de Niels Bohr: obiectul cunoaşterii depinde de subiectul cunoaşterii sau actul însuși al observaţiei, conștiința observatorului intervine în existența obiectului observat; observatorul și lucrul observat formează unul și același sistem. ”Câmpul conștiinței ar putea să aparțină aceleiași continuități ca aceea a câmpului cuantic” (academicianul Jean Guitton).

Secretul lui Einstein

Cercetătorii au admis că universul e alcătuit în întregime din energie, orientându-se după convingerile lui Nikola Tesla: „Dacă vrei să cunoşti secretele universului, gândeşte în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.” Azi, fizicienii sunt obligaţi să recunoască faptul că universul este o construcţie „mentală”, iar noi, ca observatori, suntem implicaţi personal în crearea propriei realităţi.

Einstein a reuşit să schimbe radical ştiinţa de până la el, stabilind ca unică valoare absolută viteza luminii (c) şi introducând o nouă noţiune, aceea de spaţiu-timp. Ajungând la vârsta senectuţii, rememorând toate descoperirile sale ştiinţifice, el s-a întrebat:  “Oare cum  am  reuşit toate acestea? Foarte mulţi oameni percep spaţiul şi timpul ca noţiuni constante. Numai copiii gândesc altfel. Poate că secretul meu a fost tocmai faptul că am rămas copil.”  Şi Brâncuşi, unul dintre cei mai mari sculptori moderni, spunea că atunci când nu mai suntem copii, suntem  deja morţi, ceea ce ne face să  ne gândim mereu la  îndemnul Mântuitorului: “Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor” (Matei,19,14).

În bătaia Duhului

“În sfera conștiinței eului, omul se înțelege drept centru al lumii și își reduce toate elementele existenței de care se știe conștient. În sfera conștiinței religioase, dimpotrivă, omul se descoperă în întregime dependent de o putere care îl depășește, îl pătrunde și îl atrage spre ea. Pe conștiința religioasă  se altoiește smerenia, mama tuturor virtuților” (Părintele Arsenie Boca).  În acest fel învățăm că, în tot ce întreprindem, trebuie să ne bazăm întotdeauna pe conștiința noastră!

Părintele Galeriu scria în Psihanaliza şi dreapta credinţă a bisericii: “Crearea omului apare ca o noutate absolută, ca un eveniment al acelui moment al suflării de viaţă, al suflării Duhului Sfânt. În spiritul tradiţiei răsăritene, împărtăşirea din lumina necreată, nemuritoare, oferită şi acceptată liber, îi pregătea omului, ca o arvună, pregustarea Învierii care se va desăvârşi în a opta zi a Creaţiei.”

Ecou la Muzeul Ceasului

Am intrat în timpul sărbătorilor pascale, în această perioadă  a anului când ”timpul” impregnat de har își lasă amprenta în văzduh și în suflete, acea lumină binecuvântată creându-ne pacea necesară întâlnirii cu Dumnezeu. Acea pace am simțit-o și în timpul „măsurat” de bătăi specifice în Muzeului Ceasului, în cadrul lansării cărții mele Ecou (Colecția Conștiința Cărții), care a avut loc de curând- transmisiune  online. Vorbitorilor și participanților le mulțumesc din suflet! M-au susținut dr. Claudiu Băzăvan, editorul cărții,  Părintele Marian Băzăvan, prieten de suflet al familiei, dr.phil. Cătălina Ene Onea, iubita mea fiică și prefațatoarea cărții, Claudius Dociu, moderator, Președintele Uniunii Ziariștilor din România, filiala Prahova, și lect. univ. dr. Fernando Mihalache, cu un microrecital de tango la acordeon,  în anul ”Piazzolla 100” . În special îi mulțumesc Cătălinei, fără de care nu ar fi apărut cartea, nu am fi avut Muzeul Ceasului drept loc simbolic al lansării Ecoului, în care timpul s-a scurs binecuvântat și, la rându-i, a binecuvântat atmosfera întregului eveniment.

De același autor