„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

Strania memorie Sabina Ene 11.12.2019

”Cunoaşterea intuitivă este adevărata cunoaştere. Spre ea trebuie să tindem” (Baruch Spinoza)

Viaţa e mereu plină de surprize, la fel și rememorarea faptelor trăite.   Memoria e într-adevăr un lucru straniu, spunea scriitorul Mathias Enard. Și înțeleg bine stranietatea memoriei, care ne obligă uneori să navigăm printre amintiri, putem spune, să navigăm între Scila și Caribda, amândouă amenințătoare, dar care ne scoate, de cele mai multe ori, la limanul frumuseții și ne face să credem că alergăm pe  “pajiștea Duhului”, pe drumul cunoașterii…

Cele trei căi

Cunoaşterea este unul din darurile Sfântului Duh. Spinoza împărţea cunoaşterea în trei categorii: Prima e cunoaşterea sensibilă; ea rămâne la nivelul generalităţilor. A doua e cunoaşterea raţională, nivel la care se dezvoltă cunoaşterea ştiinţifică. A treia e cunoaşterea intuitivă. Cunoaşterea raţională respectă metoda discursivă, în timp ce cunoaşterea intuitivă pătrunde în profunzimea ontologică. Ştiinţa, cunoaşterea raţională, leagă modurile prin înlănţuire cauzală. “Cunoaşterea intuitivă nu leagă modurile între ele, ci le raportează, pe ele şi înlănţuirea lor cauzală, la necesitatea ontologică a substanţei.  Prin cunoaşterea intuitivă descifrăm într-un fel necesitatea divină în chiar realitatea modurilor. Cunoaşterea intuitivă este adevărata cunoaştere. Spre ea trebuie să tindem”, afirma Spinoza.

Această stranie materie

În Teoria informației, se specifică: A trăi implică o acumulare de  informație complexă. Cantitatea de informație despre un sistem este cu atât mai mare cu cât sistemul este mai ordonat. Alfred Kastler, în cartea intitulată Această stranie materie, face comparație între o ființă și un sistem fizic, accentuând că trebuie ales un sistem fizic disipativ, care are o ordine dinamică, nu o ordine statică. Și e dat ca exemplu laserul. Astfel, o ființă a cărei temperatură este mai ridicată decât a mediului ambiant, îi cedează acestuia în mod permanent căldură și mărește  astfel entropia totală a mediului. Entropia reprezintă o măsură a gradului de dezordine, iar negentropia o măsură a gradului de ordine a unui sistem la scară microfizică. Ființa primește energia din mediul extrior. Respirând și alimentându–se, realizează și menține în interiorul său o stare de ordine și dă mediului exterior căldură și deșeuri care măresc entropia mediului. Reciproc, funcționarea unui laser se poate caracteriza prin aceea că fotonii stimulatori impun fotonilor a căror emisie o provoacă direcția lor, polarizarea lor, coerența lor, astfel încât fascicolul emis datorează totul unor intreracțiuni „morfogenetice” interioare obiectului însuși. Mediul exterior pune la dispoziția sistemului, ca și la ființă, energia liberă necesară pentru a asigura această geneză de ordine. Procesele biologice creează și mențin ordine. Sistemele biologice sunt sisteme deschise care schimbă în mod continuu energie și entropie cu mediul exterior, astfel încât  bilanțul total de entropie rămâne întotdeauna pozitiv, respectându-se în acest fel Principiul Carnot (principiu de necreare de negentropie).

Toate ascultă de Cineva

Coerența din sistemele fizice și starea de ordine din sistemele biologice ascultă de acel Principiu organizator, superior, astfel încât, la fiecare nivel de structură a materiei se găsesc ascunse, fără știrea nimănui „Omniștiența eternului și Omnipotența infinitului”, cum a spus Teilhard de Chardin. Astfel, filosofic se poate spune că Universul are o axă. Sau, așa cum a accentuat academicianul Guitton în volumul intitulat Dumnezeu și știința, Universul are, mai precis, un sens.

”Memoria ne obligă uneori să navigăm printre amintiri, dar de cele mai multe ori ne scoate la limanul frumuseții și ne face să credem că alergăm pe  “pajiștea Duhului”, pe drumul cunoașterii…”

 

De același autor