„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

Taina frumuseţiiSabina Ene 20.03.2018

”Frumusețea e pretutindeni, dar nu se dezvăluie decât dragostei”. (Emil Male)

Universul a fost înzestrat de Dumnezeu cu ordine raţională, pe care explorările ştiinţifice întreprinse de om în căutarea adevărului îl ajută să o înţeleagă în corelaţie cu structura lui.“Dacă sufletul raţional n-ar fi în trupul raţional constituit, legat de lumea raţional organizată, sufletul nu s-ar putea ridica prin gândire la Dumnezeu” (Părintele Stăniloae)

În oglindă

Universul „se sprijină” pe o ordine globală, iar omul se află în căutarea unei „taine” a frumuseţii, atât la scara atomului, cât și la cea a stelelor. „Felul în care trăim  frumuseţea este împărtăşirea bucuriei lui Dumnezeu în Creaţie” (acad. J. Polkinghorne).

Cred că frumuseţea omenească, dincolo de cea fizică, este o expresie a energiei din adâncul sufletului, care transmiţându-se în ochi, îşi arată puterea radiantă a conexiunii  spirituale. Conexiunea cu frecvenţa înaltă a expresiei energetice radiante cu maturitatea vârstelor spirituale se întrevede cu adevărat în ochi, atunci când faţa începe să strălucească, descriind astfel din adâncul sufletului, cu cea mai mare deschidere, evantaiul enciclopedic al personalităţii.

Pe traiectoria luminii

Omul, zidit ca o finalitate a Creaţiei, a Logosului ”prin care toate s-au făcut”, poartă în sine solidar şi constructiv, firea celorlalte făpturi, ca pe o zestre”, afirma Părintele Stăniloae. Iar Părintele Galeriu, continuând ideea in Psihanaliza şi dreapta credinţă a bisericii, scria: “Crearea omului apare ca o noutate absolută, ca un eveniment al acelui moment al suflării de viaţă, al suflării Duhului Sfânt. În spiritul tradiţiei răsăritene, împărtăşirea din lumina necreată, nemuritoare, oferită şi acceptată liber, îi pregătea omului, ca o arvună, pregustarea Învierii care se va desăvârşi în a opta zi a Creaţiei”.

Lumea secularizată de astăzi îl face pe cercetătorul creştin să înţeleagă că pentru a trăi în solidaritate cu natura pe care o studiază, îmbogăţind teoria informaţiei, a cunoaşterii, are nevoie de credinţa că finalitatea cercetării lui trebuie să contribuie la armonizarea lucrurilor din jur, la ordonarea lor.

În câmpul conștiinței

În Teoria informaţiei, cantitatea de informaţie despre un sistem este cu atât mai mare cu cât sistemul este mai ordonat. Cantitatea de informaţie măsoară într-un fel gradul de cunoaştere pe care îl avem despre un sistem fizic.

În cartea intitulată Această stranie materie, Alfred Kastler, explicând cantitatea de informaţie, porneşte de la un exemplu concret:  „O fiinţă având temperatura mai ridicată decât a mediului ambient îi cedează acestuia permanent căldură şi măreşte astfel entropia totală a mediului.” Entropia este o măsură a gradului de dezordine a unui sistem, iar negentropia caracterizează gradul de ordine al sistemului la scara microfizică.

Când la temperatură joasă un sistem fizic pierde căldură, micşorându-se astfel entropia lui, apar în materie stări de ordine. De exemplu, lichidele cristalizează un cristal caracterizat printr-o structură spaţială ordonată a moleculelor.

Cantitatea de informaţie despre un sistem, care devine cu atât mai mare cu cât sistemul este mai ordonat, este proporţională cu negentropia sistemului. Cantitatea de informație care măsoară într-un fel gradul de cunoaştere pe care îl avem despre un sistem fizic, nu este un concept pur obiectiv, deoarece în acest grad de cunoaştere intervine conştiinţa observatorului; Niels Bohr a formulat Principiul complementarității in cuantică, astfel: „Actul însuși al observaţiei, conștiința observatorului intervine în definiția și în existența obiectului observat; observatorul și lucrul observat formează unul și același sistem.” Şi câmpul conștiinței ar putea să aparțină aceleiași continuități precum cea a câmpului cuantic, spunea acad J.Guitton în volumul intitulat Dumnezeu şi ştiinţa.

Dioptria frumuseții

Pentru cunoaşterea adevărului, Claude Bernard afirma că omul e ajutat în întreprinderea sa de „religie, filosofie și știință, care nu se distrug unele pe altele, ci se limpezesc și se perfecționează una pe alta”. Astfel că, în căutarea adevărului, aşa cum spunea Sfântul Vasile cel Mare, ”lumea este într-adevăr o şcoală a sufletelor înzestrate cu raţiune şi un loc unde se poate învăţa cunoaşterea lui Dumnezeu, fiind prin cele văzute şi simţite în lume o călăuză a minţii pentru completarea celor nevăzute.”

Ordinea raţională şi frumuseţea aparţin universului; în ce ne privește, să  ne dorim să fim capabili a vedea mereu frumuseţea. Exprimarea de esență a lui Emil Male îşi dezvăluie permanenţa: ”Frumusețea e pretutindeni, dar nu se dezvăluie decât dragostei”. Dragostea care hrănește sufletul… Sufletul se hrănește și cu bucuria și entuziasmul rezultate din ascultarea sau citirea Cuvântului lui Dumnezeu, la Sfânta Liturghie sau prin ”viciul nepedepsit al lecturii”, când, vorba Părintelui Galeriu ”noi îi vorbim lui Dumnezeu prin  rugăciune, iar El ne răspunde prin textele sacre” .

”Felul în care trăim  frumuseţea este împărtăşirea bucuriei lui Dumnezeu în Creaţie” (acad. J. Polkinghorne).

 

De același autor