„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

Undeva, cândvaFizician dr. Sabina Ene 26.02.2021

„Orice punct reflectă totul”

În spiritul descoperirilor cuantice, noi suntem ființe unice, irepetabile,     într-un Univers fără discontinuitate, ordonat holistic, în care „orice punct reflectă totul”, ceea ce reprezintă Primul principiu al Universului, fără discontinuitate, ordonat holistic.

Unicitate și întreg

Referitor  la  unicitatea ființei,  academicianul Basarab Nicolescu  afirma  următoarele: „am convingerea intimă, dincolo de religie, știință, metafizică, că fiecare ființă omenească e unică, singulară, irepetabilă. Clonarea spirituală este o poveste absurdă, chiar și în epoca noastră ciber- genetică. În consecință, nu cred în disoluția într-un ocean amorf și nestructurat după moartea fizică”. (Basarab Nicolescu - Rădăcinile libertății)

Așa cum a demonstrat fizicianul Louis de Broglie, materia este atât undă cât și corpuscul, astfel că „imaginea ce decurge  din aceasta este cea a unei configurații, similară cu holograma, de materie și energie propagându-se neîncetat prin tot Universul”, cum a descris academicianul J. Guitton  în volumul Dumnezeu și științaHolon, în traducere  din limba greacă înseamnă tot, întreg. Fiecare părticică  a plăcii holografice conține configurația ansamblului, ceea ce trimite la imaginea totalității divine, atât în spațiu cât și în timp, și la unicitatea ființei.

Vasul sufletului și vasul harului

Esența omului e aceea de a fi ființă rațională, de aceea el caută rațiunea chiar și în moarte, care e un prag  de trecere spre viața veșnică, afirma Părintele  Galeriu: „Existența  noastră, în ansamblu, de natură greu sesizabilă în complementaritatea ei, se apropie mai mult de spirit decât de materia tradițională. Părintele Galeriu exprima plastic complementaritatea, referindu-se la memoria ontologică:  „Memoria istorică e spirit și materie. Materia e vasul sufletului. Sufletul e vasul harului.” Suntem legați de real prin categorii cuantice care transcend timpul și spațiul obișnuite. În mod obișnuit, timpul trebuie înțeles în sensul în care Lacroix distingea între origine și  început: „Originea e în afara timpului, Dumnezeu. Începutul se situează în timp, e o dimensiune a naturii.Timpul începe odată cu Creația. Originea e necreată,  începutul e creat și el însuși devine apoi părtaș la Creație”. Pascal spunea că ”natura are perfecţiunile ei pentru că ea e imaginea lui Dumnezeu, iar defectele, pentru a dovedi că nu-i decât imaginea Lui”.

Sensul care ne cuprinde

Și, așa cum a accentuat academicianul J. Guitton  în volumul intitulat  Dumnezeu și știința, „Universul are o axă, dar mai precis, Universul are un sens”, ceea ce poate fi înţeles în cheia descoperirilor ştiinţifice ale timpului nostru, în încercarea noastră de cunoaştere a adevărului, în acest Univers, undeva, cândva…

Undeva există o  lume

în care gestul meu de acum

pe care-l fac zâmbind

să fie continuat de altcineva

de vreo sosie

de dublul meu

sau chiar de mine

ajunsă prin trecerea vreunui gând materializat pe acolo

cine știe

poate că undeva

cândva  ne-am mai întâlnit

uneori fără să ne recunoaștem…

De același autor