„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

Universul unitar Sabina Ene 23.06.2017

Toate scările universului fizic sunt legate unele de altele.

Ca să ne ajute să înţelegem o treaptă  din învăţătura creştină  şi importanţa rolului libertăţii interioare a omului, Părintele Nicolae Steinhardt a explicat printr-un  comentariu scurt  spusele Sfântului Isaac Sirul: “nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept, cuvânt la prima vedere paradoxal şi scandalos, în fapt, profund ortodox şi adevărat şi neavând de ce ne sminti.

Agenda lui Dumnezeu

Căci dacă Dumnezeu ne va judeca numai după dreptate, suntem cu toţii pierduţi… Dumnezeul nostru – Sfânta Treime – e Dumnezeul milei, care e un sinonim  al nedreptăţii, adică al unei dreptăţi şi mai adânci, mai cuprinzătoare , mai tainice, unei dreptăţi de ordin superior. În mila Sa nespusă, Dumnezeu poate şi voieşte să ne ierte şi să ne mântuiască.”  Din 24 ore, Dumnezeu stă doar o singură oră pe tronul dreptăţii, în rest stă pe tronul milei, a mai spus Părintele Steinhardt, accentuând astfel purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi, în universul în care sunt unite  infinitul mic şi infinitul mare.

Sfântul Graal al fizicienilor

Dintre disciplinele ştiinţifice care încearcă să găsească adevărul, fizica  urmăreşte să construiască “o teorie simplă şi fără parametri liberi, care ar reprezenta, în asociere cu matematica,  fundamentul conceptual al piramidei tuturor disciplinelor ştiinţifice. Provocarea esenţială a acestei teorii finale o constituie unificarea teoriei relativităţii generale cu mecanica cuantică, un adevărat Sfânt Graal al fizicienilor, explica academicianul Basarab Nicolescu.

Toate scările universului fizic ar fi legate unele de altele, “de la infinitul mic la infinitul mare şi toate interacţiunile fizice cunoscute - cea tare, cea electromagnetică, cea slabă şi cea gravitaţională - ar fi unifícate, precum patru ramuri ale unuia şi aceluiaşi arbore.”  Newton a făcut primul pas prin  unificarea între gravitaţia terestră şi gravitaţia celestă. Gravitaţia newtoniană este prima teorie a unificării. „Teoria relativităţii generale a lui Einstein arată că materia şi spaţiu - timpul sunt inter-relaţionate: ele nu pot exista independent.  Pasul următor al unificării, pe calea gravitaţiei, este gravitaţia cuantică.  Ea implică unificarea relativităţii generale şi a mecanicii cuantice, două teorii situate în domenii conceptuale radicale: fizica clasică şi fizica cuantică. Obstacolul major îl constituie înţelegerea spaţiului şi timpului, care joacă roluri extrem de diferite în feluritele teorii propuse.”

Împreună pe calea Adevărului

Academicianul Basarab Nicolescu continuă explicaţia cu următorul pas: „formularea teoriei  supergravitaţiei, care rezultă din reuniunea  dintre gravitaţia cuantică  şi un nou concept al unificării – supersimetria, care leagă două clase fundamental  diferite de particule: fermionii, particule de spin semiîntreg şi bosonii, particule de spin întreg (după imaginea clasică, spinul descrie cum particula se învârte în jurul axei proprii). Fiecărei particule cunoscute i se asociază o nouă particulă – super-partenerul său (deocamdată aceştia nu  au fost descoperiţi.)  Supergravitaţia este ultima verigă dintr-un lung proces de unificare a gravitaţiei, care are drept punct de pornire gravitaţia newtoniană, dar este mai curând un proiect decât o realizare. „Deocamdată singura teorie care pare a fi cu adevărat superunificată este teoria supercorzilor “, trage concluzia la această temă academicianul Basarab Nicolescu.

În aflarea adevărului şi ştiinţa şi religia sunt înrudite în dorinţa lor de clarificare a cercetării ştiinţifice, fiind necesare omului actual în armonizarea vieţii sale, ajutându-l să împletească argumentele ştiinţifice cu chintesenţa valorilor religioase.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. (Psalmul 18, 1)

De același autor