Cărţile PLANDEMIEI - CONTRA-FABULELE PROFESOAREI CARMEN BĂBUŞSilviu Alupei 13.08.2021
-Preoteasa Carmen Băbuş, profesoară de limba şi literatura română, în Bucureşti, şi-a făcut recent debutul publicistic cu o carte de „CONTRA-FABULE”, intitulată „Măştile de dincolo de mască”.
-Vremurile pandemiei (2020-2021) – după unii PANDEMONIE, după alţii PLANDEMONIE – au determinat-o pe profesoara Carmen Băbuş să pună la ... „insectar” (mai corect în „grădina zoologică”) anumite comportamente sociale, atitudini profesionale, moravuri etc. ale unor personaje „naţionale” şi „internaţionale”.
-Volumul de contra-fabule cuprinde 15 compoziţii (una mai vitriolantă decât alta) din care am selectat două („Lecţia reală şi lecţia virtuală” şi „Critica de jos”). Mi s-au părut devastatoare pentru acei „lideri mondiali” care au crezut că „românii este proşti în totalitate”. Cartea se găseşte la Biserica „Sfântul Ilie- Gorgani”.
-Credem că acest gen literar (complicat, pretenţios, riscant, subversiv), practicat de Dna. Profesor Carmen Băbuş (la început de mileniu trei şi de secol 21) în România „yesman-ilor de serviciu”, va deschide minţi, va lumina creiere, va lămuri conştiinţe creştine şi va înarma sufletele românilor cu un instrument intelectual şi spiritual imbatabil: gândirea critică (ca antidot contra cuvântului oficial, contra narativei oficiale). (Silviu Alupei)
Lecţia reală şi Lecţia virtuală
Zise Lecţia virtuală
Către Lecţia reală:
- Eşti o fosilă antepandemică
(vetustă) şi prea academică,
Măcar că scrii cu marker, nu cu cretă
Pe tabla albă Smart. Eşti desuetă.
Generaţia on-line
Pe tine nu dă 2 bani!
Dar tabla neagră (doar de indignare)
Răspunde nepărtinitoare:
- Chiar dacă vii din viitor
Şi faci pe plac elevilor,
Nu mai rosti invective,
Fiindcă aveţi aceleaşi obiective.
Lecţia de la distanţă
Este doar de suprafaţă,
Ecranul, altă interfaţă,
Persoană eşti doar faţă-n faţă.
Cu camera şi microfonul-nchise
Mai atractive-s lucrurile interzise,
Elevul rămânând un nume dintr-o listă
În timp ce Profu' plânge în batistă:
„La voie bună, la nevoie,
Şcoala fusese Arcă a lui Noe.
Acuma, de vreun an,
Ecranul este Cal Troian...”
- E drept că faci economie de hârtie,
Dar, Muzică, Desen, Caligrafie –
În această circumstanţă...
Ţinem aproape, nu de la distanţă!
Conchise Lecţia reală, fără de pretenţie,
Dându-i Lecţiei virtuale o lecţie.
Morala:
Daţi-i Realului un send
Şi voi subscrie, evident!
Critica de jos
După ce Leul şi-a însuşit
Critica de jos, mărturie
Fiind procesul-verbal
Semnat de regnul animal,
A vânat triplu,
Cvintuplu,
Până ce lanţul trofic
A devenit cu totul şi cu totul anemic.
Drept care, în pandemie,
Iepurele, Berbecul, Veveriţele, Vulpea şi Şoricelul
s-au întrunit
ca să discute, aşadar,
cum să-l scoată din bestiar
şi să-i facă felul.
- Toate temerile, frica dusă la paroxism
I le dau, zise Iepurele, pentru-al său egoism.
Berbecul adăugă: „Iar ale mele coarne
Pe veci să-l răstoarne,
De pe soclul din beton armat
Fie detronat!”
- Să vadă cum murim toate,
Pădurile fiind decimate,
Interveniră veveriţele roşcate.
- Nici în bibliotecile reale,
Să nu aibă scăpare!
Ridică Şoricelul boticul din dicţionare.
În urma dialogului intercultural,
Au semnat al doilea proces-verbal.
Ca rapid la Regele planetei
Să ajungă,
Au trimis-o pe Vulpea cu coadă lungă
În zorii zilei:
- Critica de jos
s-a dus. Acuma ne-am întors,
venind sfârşitul lumii tale,
nu mai eşti Sire peste animale.
Nu-ţi ajunsese Terra, ce păcat!
Ai dobândit şi Space Act.
De azi eşti exilat, vezi bine,
Ne e mai bine fără tine!
Aşa că după Pandemie,
Urmează regii din ecologie,
Care vor asculta şi critica de jos,
Dar şi vocea Celui de Sus?
Mi-am spus
Şi eu să-ncerc:
Poate că în locul vârfului de Piramidă,
Omul se va trezi în Cerc,
Între Zăgan şi Crisalidă...