Declarație livrescă de prietenie (epistolă către un prieten)Bogdan-Costin Georgescu 28.07.2022

Ca să înţelegi că Dumnezeu sparge limitele atunci când este nevoie trebuie să-I simţi prezenţa prin actele Sale în acele locuri unde te-ai aştepta ca El să intervină cel mai puţin. Pudibonderiile blochează accesul omului liber la acele zări şi etape, cum ar spune Blaga, inhibându-l şi betonându-l programatic într-o paradigmă rigidă şi fixată. Dacă aş fi rău aş adăuga: fixistă!… Dar aşa sunt doar glumeţ!…Dar cum gluma bună precedă totdeauna lucrurilor serioase, trebuie să realizăm că îţi trebuie un bun simţ al măsurii, cum i-ar spune Ionel Brătianu marelui Profesor Nicolae Iorga, pentru a măsura dimensiunea grădinii lui Dumnezeu. Marele Grădinar este însuşi Dumnezeu şi multe specii de fenomene se pot adăposti în acest orizont… Măsurarea Marii Grădini se face numai cu sufletul sau cu mintea coborâtă în inimă, ca într-o isihie…

”Mare Ți-e Grădina, Doamne!”

Pesemne că în acest orizont al bunei măsuri se aşează şi Părintele Claudiu Băzăvan atunci când unul dintre cei mai mari stilişti ai romanului românesc modern, Cornel Constantin Ciomâzgă, îi recenzează ultima colecţie de eseuri sub forma unui poem. Poemul este despre „ce înseamnă să fii contemporan cu vremurile în care trăieşti?” un univers bipolar topic: întrebare şi mirare deopotrivă: „Şi… / Dacă te-ntrebi, / dacă afirmi, / ori de te miri, / de ce-şi revarsă Raiul, tot parfumu-n trandafiri, / de ce se bulucesc / troienele grele / în tâmplele de foşti copii, / şi de ce moartea / se ascunde-ntotdeauna / în cei vii, / răspunsurile-acestea / nu le căuta în altă parte, / deschide, rogu-te, uşor / această carte, / şi vei afla / o splendidă suită, / pentru laptop / cu claviatură de pian, / compusă şi interpretată / de Claudiu Băzăvan.” Şi mai este ceva: Cuvântul Înainte este scris de unul dintre cei mai buni critici literari ai momentului şi titlul este cu adevărat sugestiv: „Scrisul întru Duh” (Christian Crăciun). Aşa încât cuvântul meu nu mai este nici critică, nici recenzie, ci este o declaraţie livrescă de prietenie. Pentru că sunt prieten cu scriitorul şi am petrecut cu dânsul cele mai mai mari bucurii spirituale în diverse locaţii vizitate de Duh…

Citind cu creionul în mână

Ca atare!… Dragă Claudiu, Grădina este Mare!… Iar tu te-ai angrenat în a ei antropologică participativă observare!…Împreună am străbătut această dimensiune a mărimii Grădinii!… Şi ce mult  ne-am bucurat!… La Maliuc, la Cheia, la Conştiinţa, în preajma marilor valori intelectuale ale Ţării, am petrecut un timp minunat!… Observaţiile tale, cu autenticitatea lor, sunt grăitoare!… Tu surprinzi exact fiorul tenebros al realităţii, ai un duh al criticii anormalităţii patentate pe care nu numai că ţi-l admir, dar ţi-l susţin!… Critici prostia cu delicateţe (dar în subversivitate eşti ferm; oricum, prostia este un păcat major, că, vorba Părintelui de la Rohia, „Dumnezeu nu ne-a spus niciodată să fim proşti”!) Eşti un fin observator al actualităţii şi nu vreau să mă situez pe altă poziţie decât pe aceea pe care o observi cu o lupă secretă antropologică. Nu ştiu dacă ţi-am inspirat puţin din tabieturile mele de antropolog, dar ai o viziune completă şi complexă asupra lucrurilor care ne fac viaţa din ce în ce mai complicată. Dar pentru că suntem prieteni vreau să-ţi mărturisesc ceva. Oricum, ştii că îţi citesc cărţile cu creionul în mână, subliniez, adnotez sau te critic cu o dungă de grafit, simplă, dar tăietoare!… Cel mai mult mi-a plăcut, de data asta, teoria ta despre… zbor!…

Zborul, prima mea dragoste

Dragă Claudiu, eu, deşi am fost foarte bun la Matematică, nu am intrat de prima dată la facultate!… Mă încăpăţânam să dau la Aeronave, unde se intra cu medii imense!… Eu luam pe aproape, dar niciodată cât trebuia!… Am crezut că voi ajunge cândva inginer de aeronave şi am ajuns inginer de Construcţii!… Apoi am urmat Teologia!… Dar nu am uitat niciodată prima dragoste!… Zborul era pentru mine mai mult decât ceva pur tehnic. Era ceva ceresc; mă gândeam, evident, la îngeri!… Avusesem aviatori în familie, ştiam cum descriau ei senzaţia Cerului!… Să ştii, dragă Claudiu, că tu prezinţi foarte bine în „Instrucţiuni de zbor” ceea ce descrie regretatul mare scriitor Antoine de Saint-Exupéry în Zbor de noapte, Pilot de război sau în Pământ al oamenilor. Magia zborului este oarecum cuprinsă în rugăciune şi Antoine chiar era credincios; mă rog, nu era Ortodox, dar când zbori spre rai nu mai contează. Mie mi-a plăcut grozav acest fragment: „Un aeroplan încerca să decoleze de pe un câmp denivelat şi prost cosit. La scenă asistau câţivacurioşi care aşteptau să vadă dacă pilotul va fi în stare să desprindă aparatul de solul neprielnic şi care pufneau în râs ori de câte ori aeroplanul întâlnea în cale câte un hop. La drept vorbind, văzând ce spasmodic se deplasa aeroplanul pe terenul accidentat, nimeni nu se aştepta să zboare. Rulând cu viteză tot mai mare, hopurile deveneau tot mai ameninţătoare; avionul părea că urmează să se dezmembreze, iar la un dâmb mai înalt era cât pe ce să se răstoarne. Şi deodată, când nimeni nu se mai aştepta – ce fericire! – aparatul s-a desprins de pământ şi şi-a luat zborul; iar pentru aviator nu au mai existat nici câmp cu moviliţe, nici hopuri ameninţătoare, nici spectatori distrându-se pe seama lui, ci numai cerul, cu norii imaculaţi care se întindeau spre el, şi pământul pestriţ, ca din petice, sub aripi.

Provocare

Dragă Claudiu, tu ai o viziune foarte exactă asupra tenebroasei actualităţi; defineşti foarte bine în articolele tale şi problema recentei pandemii, defineşti foarte bine deviaţia presei de la prezentarea actualităţii concrete spre fantasmagorii alegorice, defineşti foarte bine şi noile paradigme din administraţia clericală, vorbeşti despre carnea lui Hristos care începe să „miroasă a ars”, vorbeşti despre faptul că la fiecare trei minute un român îşi părăseşte ţara pentru totdeauna, toate acestea făcând parte din registrul, spun eu, cumplitei actualităţi, drept pentru care te declar un… antropolog nedeclarat.

Dragă Claudiu, te provoc, ca pe un prieten bun despre care ştiu că stăpâneşte bine registrele mentalului firesc: ia scrie şi ceva despre războiul din Ucraina dintre „Ortodoxie” şi creştini!… Şi ţine cont că ceea ce am scris nu este o recenzie ci… o declaraţie livrescă de prietenie!… Aşa că: de gustibus non disputandum!…

De același autor