Să nu trăim în minciună!Pr. conf. dr. Gheorghe Holbea 28.12.2021

Un manual pentru disidenții creștini

Nu se întâmplă foarte des ca un autor ortodox să domine topurile de vânzări din America. Însă Rod Dreher a reușit această performanță cu două dintre cărțile sale, ultima dintre ele ajungând astăzi, la foarte puțină vreme după apariția în Statele Unite, în mâinile cititorilor români. Dacă avem în vedere și faptul că „Să nu trăim în minciună!” reprezintă o carte semnal de alarmă, care încearcă să ne avertizeze cu privire la viitorul cenușiu ce ni se prefigurează, atunci avem suficiente motive pentru a fi uluiți de acest succes editorial.

Însă, mai întâi de toate, cine este autorul acestei reușite demne de toată lauda? Rod Dreher este un journalist de orientare conservatoare, bine cunoscut în mediile intelectuale americane, care, după o odisee duhovnicească nu lipsită de încercări considerabile, a ajuns acasă, în sânul Bisericii Ortodoxe. Este un periplu din ce în ce mai des întâlnit în rândurile multor gânditori de calibru de peste Ocean, cu predilecție în tagma filosofilor, fiind suficient aici să amintim numele lui David Bradhsaw, Jeffrey Bishop sau Clark Carlton.

Aceste convertiri notorii ale unor gânditori prestigioși, ca și reputația mereu în ascensiune a lui Rod Dreher, ne dezvăluie o față mai puțin cunoscută a unei lumi asupra căreia tindem să avem o imagine monocromă. Complexați de „balastul” nostru istoric și cultural, uităm aproape deliberat de rădăcinile noastre duhovnicești vii, așteptând întodeauna legitimarea și confirmarea dinspre Occident.

În „Să nu trăim în minciună!” Rod Dreher a parcurs drumul invers. Din ce în ce mai conștient că lumea apuseană și civilizația modernă a democrației liberale se îndreaptă cu pași repezi spre un totalitarism „soft” sau „de mătase”, autorul nostru a purces la o călătorie spiritual și fizică pe tărâmurile greu încercate de dictatură ale Europei de Est. Aici a înregistrat experiențele ziditoare ale unor martiri anticomuniști nu doar cu scopul de a cultiva memoria unor eroi autentici, cât mai ales pentru a trage învățăminte și a deprinde strategii de supraviețuire sufletească în perioade de restriște. În același timp, Dreher a constatat că oamenii veniți din spațiul ex-comunist au o privire mult mai lucidă și sesizează fără greș simptomele unor fenomene pretotalitare, așa cum sunt cele pe care le trăim noi astăzi.

Cartea sa, ce poartă subtitlul „Un manual pentru disidenții creștini”, este împărțită în două secțiuni. Prima parte aduce, dacă mai era nevoie, argumente solide și convingătoare cu privire la timpurile grele ce se întrevăd la orizont. De la tirania tot mai apăsătoare a corectitudinii politice, niciodată mulțumită de concesiile făcute sau de punctele de rezistență zdrobite, până la mijloacele de supraveghere orwelliană din ce în ce mai sofisticate și mai intruzive, Dreher cartografiază cu talent și pricepere arsenalul unui Moloh corporatist-etatist ce își propune să devoreze sufletele oamenilor.

Autorul surprinde – și aici rezidă unul din meritele de căpătâi ale cărții – caracterul religios al noii ideologii progresist totalitare. „Mitul Progresului afirmă că știința și tehnologia le vor da indivizilor puterea, nestânjenită de limitele impuse prin religie și tradiție, de a-și îndeplini dorințele”, scrie Dreher. Este o viziune a lumii aproape explicit chiliastă, care încearcă să ne amăgească prin iluzia unui rai pământesc și o viață prelungită indefinit cu ajutorul tehnologiei. Pe de altă parte, ca orice religie sectară și intolerantă, progresismul nu acceptă niciun fel de disidență sau îndoială, ceea ce înseamnă că „pentru inchizitorii justiției sociale, dialogul este procesul prin care opozanții își mărturisesc păcatele și se supun, înfricoșați și tremurând, crezului justiției sociale.” Așa se explică, de pildă, necontenitele vânători de vrăjitoare, ca și autocenzura tot mai răspândită a oamenilor cu un nume, care se feresc din toate puterile pentru a nu cădea pradă hoardelor de vandali virtuali sau comisarilor culturali aflați într-o veghe neîntreruptă.

Cu toate meritele incontestabile pe care le conține descrierea acestui fenomen totalitar insidios, forța cărții lui Rod Dreher constă, în opinia mea, în prezentarea unor strategii brevetate de supraviețuire fizică, sufletească și duhovnicească pentru creștinii secolului XXI. Vlăguiți de confortul consumerist și anesteziați de mirajul apusean, tot mai mulți dintre noi sunt debusolați în confruntarea cu noua dictatură.

În efortul său de a oferi forme plauzibile de rezistență, autorul nu adduce inovații, ci se bazează, ca un bun ortodox, pe calea încercată a tradiției: credința, familia, cultivarea memoriei culturale, prețuirea suferinței etc. Din acest motiv, soluțiile sale poate că nu par la o privire superficială spectaculoase. Însă analizate mai grijuliu și întărite de glasul unor mărturisitori antitotalitari dincolo de orice îndoială (vezi bunăoară pasajele dedicate Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa sau martirului Constantin Oprișan), ele ne furnizează soluții autenice nu doar pentru a supraviețui, ci chiar pentru a înflori în stare de adversitate și prigoană.

Dacă exemplul unor nevoitori din pușcăriile comuniste ne poate inhiba prin înălțimea lor, nu ar trebui să uităm, așa cum ne îndeamnă Dreher, că la Dumnezeu toate sunt cu putință și, în același timp, că virtuțile se învață în familie, de mici copii. Din acest punct de vedere, din noianul de recomandări remarcabile pe care ni le oferă autorul american, aș sublinia, în acest context, importanța lecturilor ziditoare în familie sau chiar într-un cerc mai larg. Povestea familiei Benda în care mama își făcea zilnic timp să le citească două-trei ore copiilor cărți ziditoare, ne oferă o lecție importantă de rezistență duhovnicească. Eroii se construiesc în interiorul familiilor și orice realizare de seamă are în spate multe fapte în aparență minore: mersul la biserică, cititul și discuția unei cărți, frecventarea cât mai sporadică a noilor medii de comunicare, etc.

Dreher ne reamintește că, oricât de înfricoșătoare s-ar prefigure timpurile, soarta ne aparține în întregime și depinde doar de noi să trăim în adevăr și nu în minciună. „Sunt provocări intimidante, dar suntem binecuvântați cu exemple ale sfinților care au făcut același lucru înainte”, spune autorul american. Având acest exemplu paradigmatic în minte, deja putem privi altfel viitorul, știind pe urmele Sfântului Iustin Popovici că viețile sfinților nu sunt altceva decât viața și gândul lui Hristos.