Universul spiritual al lui Sava BogasiuCostin Jacob 13.09.2017

Sfârşitul lumii înseamnă sfârşitul rugăciunii.

L-am cunoscut pe scriitorul Sava Bogasiu (pseudonimul literar al remarcabilului Pr. Prof. Dr. Mihai Milea) prin cărţile care mi-au fost trimise şi mie, din Ţară, aici la Wolverhampton. Un prieten din România, tot preot, mi le-a trimis cu regularitate. Nu le-am citit pe toate, dar am realizat ce înseamnă în primul rând demersul Părintelui Milea. Este, la urma urmei, deschiderea către un adevărat univers, acela al redescoperirii chipului lui Dumnezeu din om şi a identităţii (vertebral) naţionale a Românilor.

Un inamic al indiferenţei

De-a lungul anilor am avut posibilitatea să cunosc eforturile Părintelui Mihai Milea, de la dorinţa sa de a ridica în Buzău o catedrală dedicată copiilor ucişi în Revoluţia din 1989 şi până la construirea unui adevărat sistem de asistenţă socială bazată pe foarte mult voluntariat şi cointeresare a diverselor ONG-uri în ajutoarea persoanelor aflate pe treptele de jos ale societăţii, persoanelor bătrâne şi bolnave, copiilor orfani, dar şi elevilor merituoşi pe care îi trimite în taberele de la Câmpeni şi Maliuc. De asemenea am luat act de eforturile susţinute ale Părintelui Milea ca de un act eroic de a întreţine viu focul dragostei frăţeşti cu românii din Basarabia, mai ales în acest anotimp al idioţeniei politice naţionale, când problema Basarabiei tinde să alunece într-un con de umbră şi indiferenţă, că — deh! —, e demodat să te mai concentrezi la est decât să te apleci spre pupăturile dulcegăroase adresate obrajilor roz, pistruiaţi şi îmbujoraţi de Bruxelles... Dar toată lumea cunoaşte, în România, demersul acestui adevărat slujitor al lui Hristos, ba aşputea spune că şi aici, pe meleagurile bătrânului Will, aceste demersuri au început să fie cunoscute, graţie mărturisirilor Părintelui Jonathan Hemmings de la Lancaster, un mare prieten al României.

Iradieri şi dureri

Dar nu de dimensiunea socială a activităţii pastoral misionare a Părintelui Profesor doresc să discut aici, ci de cea mai recentă apariţie pe care scriitorul Sava Bogasiu ne-o pune la dispoziţie cu bunăvoinţa editurii Editgraph, Gânduri printre rânduri. Apărută în 2013, cartea reuneşte o serie de maxime şi cugetări culese de o tânără bibliotecară cu studii teologice. Lidia Dinu a avut ideea genială de a structura universul spiritual al acestui deosebit preot sub forma unei prezentări alfabetice tematice a celor mai importante teme abordate de Sava Bogasiu (Pr. Mihai Milea) în scrierile sale pline de inspiraţie duhovnicească, deci cu adevărat ziditoare de suflet.

Practic, Gânduri printre rânduri reprezintă un index tematic de concepte teologice răsăritene şi idei de românism asumat, dar nu sub forma unui naţionalism desuet, ci de manifestare antropologică a unei identităţi naţionale sub formă de iradieri cuvântătoare. Printre elemente teologice esenţiale se regăsesc, aşadar, dureri precum Basarabia, concepte care lămuresc poziţia corectă pe care trebuie să o manifeste tânărul creştin ortodox, atitudini faţă de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, lămuriri asupra modului cum ar trebui să fie percepute corect anumite instituţii politice supranaţionale contemporane, aşadar probleme concrete; cartea devine astfel foarte folositoare preoţilor, celor care se pregătesc să urmeze studiile teologice, dar şi celor care doresc să-şi menţină verticalitatea morală în interiorul Neamului şi al Bisericii lui.

Se apropie sfârşitul?

Toate temele din Gânduri printre rânduri sunt importante, frumoase şi folositoare, dar această idee mi se pare cu adevărat definitorie pentru universul spiritual lui Sava Bogasiu, căci toate acţiunile sale, ca preot, toate gândurile sale, ca scriitor, sunt caracterizate de puterea adâncă a rugăciunii: „Sfârşitul lumii înseamnă sfârşitul rugăciunii (...)” (Bogasiu, Sava. 2013. Gânduri printre rânduri. Buzău: Editgraph).

De același autor