Vocaţia pedagogică a laicilor în BisericăSilviu Alupei 05.01.2023
- Eveniment editorial (noiembrie 2022) pentru cultura teologică şi pentru comunitatea intelectualilor din BOR: a apărut lucrarea „Vocaţia pedagogică a laicilor în Biserică” (Ed. Universităţii din Bucureşti).
- Autorul este preotul conf. univ. Vasile Creţu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (Catedra „Catehetică”), slujitor la biserica „Sfântul Ilie” – Gorgani, un temerar dascăl universitar şi tânăr predicator cu mare forţă intelectuală.
- Părintele V. Creţu şi-a asumat, la început de secol 21, în această carte cu un titlu excepţional, riscul de a aborda „problema laicilor în BOR” (subiect „delicat”, pus la index de ideologii NKVD-KGB, pentru ca teologii, ierarhii şi clericii să se distanţeze de mirenii intelectuali).
- Laicii (în limbaj teologic european) sau mirenii (în cel slav/rusesc) constituie şi azi (incredibil!) o spaimă pentru puterile politice anti-creştine/ne-creştine. Pentru creştinismul carpatin, „problema laicilor” rămâne, în continuare, incomodă, deoarece în „micul parlament al BOR”, adică în A.N.B. (Adunarea Naţională Bisericească), procentul prezenţei mirenilor este de 2/3, iar al clericilor de 1/3. Aşa prevede valorosul şi utilul „Regulament de funcţionare al BOR”, elaborat de nemuritorul mitropolit Andrei Şaguna.
- Indispensabila lucrare a părintelui V. Creţu urmează editării altor două cărţi, dedicate strict „problemei laicilor”. Cu regret, consemnez că sunt doar două astfel de cărţi (de pionierat) publicate de trei teologi (probabil cu acelaşi curaj... bisericesc) la început de secol 21. În rest, doar simple articole, mici studii apărute în diverse reviste etc.
Ne referim, aşa cum am descoperit în bibliografia lucrării, la cartea „Laicii şi misiunea creştină: realitate istorică, vocaţie personală, necesitate eclesială”, publicată de pr. prof. univ. Ion Vicovan şi de Emilian-Iustinian Roman, la Ed. Doxologia, Iaşi, 2014, şi la cartea „Apostolat şi responsabilitate. O viziune teologică asupra misiunii laicatului”, Ed. Presa Univ. Cluj, 2015.
E mult, e puţin, pentru primii 25 de ani de libertate, ca realizări editoriale/universitare (după 1990)?
Iată că părintele V. Creţu reaprinde „candela apostolatului prin laicii BOR”. Căutaţi-o, achiziţionaţi-o, studiaţi-o, răspândiţi-o! Fără apostolatul intelectualilor laici în viaţa BOR şi în societatea post-comunistă, România ortodoxă se va reduce la „catacombe bisericeşti”, aşa cum ne-a avertizat martirul-schiarhiereu Nil Dorobanţu (în anii ’60), în secolul trecut, sub cumplită prigoană ateistă. Vai, nouă!
Prof. L. Stan - 1939
Pentru primul deceniu de libertate religioasă (1990-2000), nu am reuşit să aflu, ca ziarist ortodox, vreo altă carte axată doar pe problema laicilor, deoarece (mi-a explicat un preot, fost deţinut politic începând cu 1938-1944, din generaţia martirului pr. Ilarion Felea) BOR cu autocefalia sa din 1925 s-a bazat doar pe o lucrare excepţională – „Mirenii în Biserică. Importanţa elementului mirean în Biserică şi participarea lui la exercitarea puterii bisericeşti. Studiu canonic-istoric”, apărută la Sibiu, în 1939.
Profesorul Liviu Stan a publicat, deci, acest volum, cu studii şi analize de mare anvergură teologică, în 1939, adică în plină dictatură carlistă (1938-1940), când foarte mulţi intelectuali laici BOR au aprobat/votat/aplaudat/lăudat/validat acel regim anti-democratic.
Apoi, aceiaşi intelectuali laici au tolerat dictatura militară antonesciană (1941-1944), iar după 1945 au colaborat (de frica NKVD-GRU-KGB) cu ocupantul militar sovietic (cu URSS=Rusia mereu criminală, sangvinară – după ce a constatat omenirea, când – la 24 februarie 2022 – acest popor asiatic a invadat Ucraina).
Apostolul mirenilor
În opinia mea de simplu gazetar (cu Ortodoxia românească în suflet), adevăratul LAICAT ortodox ar trebui să reprezinte, pentru orice fel de dictatură anti-creştină/ne-creştină, o baricadă religioasă pentru regimurile totalitare. Fiindcă intelectualul/laicul/mireanul formaţi în Biserica lui Hristos ar trebui să fie oricând şi oriunde posibile subiecte ale martirajului. Dar şi un obstacol de netrecut, în cadrul societăţii civile sau militarizate, pentru orice fel de tiran, satrap (nazist, comunist, marxist, globalist, progresist, satanist).
Revenim la „România ortodoxă”. Abia sub dictatura comunistă, mulţi intelectuali, creştini doar cu numele, din epoca interbelică, şi-au descoperit vocaţia de laici ai BOR. S-au dumirit (cum ar fi spus profesorul Nae Ionescu). Şi au acceptat temniţa bolşevică şi prigoana anti-hristului roşu în schimbul colaboraţionismului, unii devenind veritabili martiri, mucenici ai lui Hristos.
Fără lustraţie?
În prefaţa acestei non-conformiste lucrări de teologie socială şi pedagogică, pr. prof. univ. Vasile Gordon (reputatul predicator, autor de tratate de omiletică de mare impact în facultăţile ortodoxe) a focalizat un adevăr încă şoptit în comunitatea BOR:
„În unele situaţii şi medii (presă, de pildă), laicii pot fi mai eficienţi decât preoţii, pentru că nu pot fi suspectaţi de subiectivism”.
Atenţie, însă! Cuvintele părintelui Gordon mă determină, ca jurnalist laic, ortodox, să îmi fac mea culpa pentru o mare, mare parte din breasla mea profesională. Azi, vocile mirenilor creştini-ortodocşi de azi sunt grupate în câteva site-uri pro-ruse (pro-Rusia „pravoslavnică”, condusă de un fost colonel KGB, cu acordul patriarhului (KGB) Alexei – doi criminali de război care au compromis pe vecie „ortodoxismul slav”). Aceste site-uri de presă on-line găzduiesc o serie de jurnalişti (convertiţi brusc la Ortodoxie), publicişti, teologi cu două feţe, clerici şi monahi – toţi cu state de plată la fosta Securitate comunistă (informatori, agenţi, persoane de spirijin etc.).
Deşi nu a pus problema LUSTRAŢIEI pentru laicii post-comunismului, părintele V. Creţu a argumentat, cu eleganţă şi cu duh de ... iertare, că totuşi „apostolatul mirenilor este o necesitate permanentă în viaţa Bisericii”. Iată un alt adevăr bisericesc – neacceptat, ignorat.
Apologetica mirenilor
Părintele V. Creţu a observat şi realităţi socio-intelectuale care ar trebui să intre în atenţia şi analiza teologilor specializaţi în „Omiletică”, „Catehetică” şi „Morală creştină”, dar şi a ierarhilor BOR (din comisiile sinodale specifice):
„Discursul creştin venit dinspre laicatul ortodox are un plus de realism şi de vitalitate, este mai liber şi mai tranzitiv, suplinind uscăciunea rutinei clericale. Aşa cum ei, mirenii, preţuiesc Biserica, tot astfel aceasta trebuie să-i preţuiască pe ei, îmbrăţișându-i din nou şi asumându-le reflecţiile constructive”.
„[...] În contextul dinamic şi imprevizibil al ultimilor ani, în care Biserica a fost atrasă în numeroase polemici publice, legate de provoscări etice, medicale, sanitare, politice şi educaţionale prin care trece societatea românească, numeroşi laici competenţi şi credincioşi au formulat răspunsuri argumentate şi pertinente, care au fost uneori mult mai bine receptate în mass-media decât opiniile unor clerici sau ierarhi”.
„Iată cum apologetica mirenilor este, în multe situaţii, mai accesibilă, mai credibilă şi mai convingătoare pentru lumea de azi decât retorica bisericească, tributară unui limbaj şi unor stereotipii comportamentale, specifice mentalităţii de «cetate asediată»”.