Păsări în furtunăPr. dr. Claudiu Băzăvan 20.11.2019

Între 1929 și 1937, Părintele Gala Galaction (alias Grigore Pișculescu,1879-1961), semna în presa vremii o cronică duminicală cu titlul ”Ziua Domnului” (articolele au fost grupate și publicate în volumul omagial omonim la Editura Institutului Biblic în anii ‘50). Cititorul contemporan va fi încântat și provocat încă de la primele rânduri ale harismaticului scriitor. Aproape că nu există articol care să nu frapeze prin actualitatea sa, indiferent de tematica abordată.  Hrănindu-se din paginile Scripturii pe care el însuși a tradus-o în românește alături de preotul profesor Vasile Radu (publicată în 1939 la ”Fundația pentru Literatură și Artă Regele Carol II”),  cu entuziasm și erudiție părintele Gala Galaction ”pune degetul pe rană”, fie că aceasta s-a întins pe trupul slăbit al Bisericii, fie că a cuprins organismul societății românești. Politicienii demagogi, intelectualii suficienți, formatorii de opinie, principii Bisericii și creștinii de formă se numără printre protagoniștii textelor sale.

Vă propun câteva fragmente din aceste articole care privesc starea Bisericii  în România interbelică.

”Iisus Hristos a împărțit și împarte de-a pururi fiii lui Adam în două tabere categorice, o tabără care primește și se închină dumnezeirii Lui și a doua tabără care Îi rezistă și Îl tăgăduiește. ”Va fi semn de tăgadă” (Luca 2, 24 – n.n). Nu există pe pământ un ferment sufletesc mai virulent decât fermentul numelui și învățăturii Mântuitorului! Și ce este mai remarcabil este că ideea creștină și realizarea ei pe pământ –Biserica creștină- prosperează prodigios în vremuri de opoziție și de prigoană și staționează sau degenerează în epoci liniștite și somnolente. Se pare că tocmai isprăvim o astfel de epocă de stearpă quietitudine. Ne-am odihnit, am picotat, am vegetat destulă vreme. Nu ne-a mers bine! Suntem nemulțumiți, ne simțim greoi și anchilozați. Vină sfânta frământare! Sufle vântul împotrivirilor și al tăgăduirii Steagului nostru! Rostogolească-se furtuna în lanurile lui Hristos și în pădurile Sfintei Cruci!” (Gala Galaction, Ziua Domnului, Editura Institutului Biblic, 1958)

”Dacă suntem creștini numai de zile bune, creștinismul nostru este palid și ieftin. Vigoarea creștină seamănă cu acele păsări ale furtunii, care zboară deasupra oceanului în ziua de zbucium și naufragiu (op. cit., p. 133).

”Descreștinarea celor mulți nu face decât să precizeze și mai mult pe cei puțini rămași credincioși.” (op.cit., p. 116).

”Experiența s-a făcut. Biserica Mântuitorului nu se simte fericită sub conducerea birocraților. Funcționarii și funcționarismul sunt plaga Bisericii. Toate susținerile contrarii, toate declamațiile și toate pseudo-enciclicile, pline de optimism, lasă inima goală, ochii uscați și biserica pustie.” (op. cit., p. 311)

”Viitorul nu prea îndepărtat se pregătește să ne convingă pe toți că adevărata viață creștină nu admite somnolența și fațada.” (op. cit., p. 35).

”Trebuie să călim din nou oțelul energiilor creștine! Trebuie să rupem legăturile și vasalitățile noastre cu veacul păgân și să fim, din nou, soldați aspri ai idealului creștin, cel neprimitor de târguială” (op. cit., p. 155)

Veți fi de acord că rândurile de mai sus par scrise în această dimineață. Năravurile, neputințele, micimile, formalismul, egoismul, indiferența au dăinuit vreme de aproape un secol și vor dăinui, probabil, pe termen nedeterminat. La fel și zborul celor ce caută Lumina.

 

De același autor