Stăpânii închipuițiPr. dr. Claudiu Băzăvan 24.02.2017
Îndurăm multe și de prea mult timp. Ne rugăm stăruitor la icoane, ne plângem primului ieșit în cale de vreme și vremuri, bombănim tenace și înjurăm cu sete, dar răbdăm în continuare. Am însușit și am întreținut de-a lungul veacurilor morbul plecării capului, al înghițirii pe nemestecate, al tăcerii fricoase. Umilința ne-a intrat în oase. Și nu e vorba de smerenie, știința supremă a golirii de sine și a umplerii cu Dumnezeu, ci de obediență și lașitate. Am exersat atât de mult condiția boului înhămat la carul aurit al stăpânilor, încât le-am indus acestora convingerea că nu ne pot trata altfel. Lipsa noastră de reacție le-a permis stăpânilor să ne dispreţuiască profund și să ne exploateze cu voluptate.
Sunt încredințați, bunăoară, că numai ei, stăpânii, poartă creier în mod legitim și dețin în administrare Adevărul. Robii nu au nevoie să gândească și nici voie. Dacă un supus comentează sau critică, se cheamă răzvrătit sau infiltrat. Trebuie numaidecât redus la tăcere, prin momeli, ameninţări sau sancțiuni. Dacă nu se potolește, nu are ce căuta în sistemul perfect creat de stăpâni. Se va găsi deîndată un altul dispus să se înrobească pentru mărunte avantaje.
Cuprinși de beția puterii, stăpânii închipuiți nu mai înţeleg că instanţa divină, votul popular sau matrapazlâcurile de campanie nu le dă dreptul de a-i conduce pe ceilalți după bunul plac. Orbiți de trufie, nu își dau seama că au fost rânduiți și suportați în poziții înalte pentru a le apăra celorlalți valoarea personală, libertatea de a gândi și bucuria de a fi, pentru a le susţine aspiraţiile, pentru a le împărtăși bucuriile, pentru a le înţelege durerile, pentru a le uşura viaţa atât de complicată şi de scurtă.
Stăpânii închipuiți nu îi reprezintă pe ceilalți, cu atât mai puțin pe Hristos, ci doar pe ei înșiși. Până și organizația sau instituția în numele căreia acționează a fost subordonată propriilor ambiții și umori. S-au detaşat demult de popor, dacă au fost ataşaţi vreodată, s-au despărţit demult de Dumnezeu, chiar dacă mass-media controlate de ei înșiși îi prezintă ca repere absolute de patriotism și evlavie. Căzuți în propria admirație, au depășit pe scara măririi nivelul intermediar de trimiși ai Providenței și au pășit pe treapta cea mai înaltă a ierarhiei, obținând titlul absolut de ”dumnezei pe pământ”.
La drept vorbind, Iisus nu a fost capabil să creeze o administrație, un sistem, o constituţie, sau măcar un statut bisericesc. Cum şi-o fi imaginat că totul se poate reduce la legea iubirii de Dumnezeu şi de semeni? Pesemne că nu a înțeles complexitatea firii omeneşti sau poate nu a mai avut vreme pentru a organiza societatea. Vidul de putere lăsat de Hristos trebuia grabnic umplut de către cineva. În consecință, stăpânii închipuiți se simt datori să construiască administraţia perfectă, să decidă birurile, obligațiile și sarcinile de serviciu ale celorlalți, dar și granițele libertății și ale fericirii.
Nu doar atât: se simt îndatorați să stabilească adevărul însuși. Păcatul capital în registru administrativ se cheamă neascultare (cu variantele nesubordonare și nesupunere), cuprinzând simultan lezarea adevărului, uneltirea împotriva orânduirii și sabotarea sistemului.
Stăpânii închipuiți nu iubesc, precum Hristos, ci doar posedă. Altfel, ei nu se supun acelorași legi. George Orwell descrie situația în modul cel mai sugestiv: ”toate animalele sunt egale, însă unele animale sunt mai egale decât altele”.
Stăpânii închipuiți au și calități incontestabile, ca de pildă abilitatea de a procura și a gestiona bani. Dispun de un talent rarisim de a-i colecta de la ceilalți, prin diferite metode, în general legale, că doar ei fac legea! Ceilalți nu au căderea și nici priceperea să elaboreze strategii financiare şi proiecte de anvergură, de aceea li se recomandă să se simtă flatați că produc bani pentru singurii care știu să îi chivernisească. Slugile să se învețe cu puțin și să-și recunoască dependența de mila Stăpânului.
Stăpânii închipuiți ignoră cu bună știință cuvintele Mântuitorului: Cel care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă, așa cum Fiul Omului nu a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. (Marcu 10, 43-45). Și nu realizează în ce situație ridicolă îi pune Același când afirmă: Iată, Mi s-a dat toată (sic!) puterea în cer și pe pământ! (Matei 28, 18).
În orice mediu s-ar afla, stăpânii închipuiți provoacă scandaluri, tulburări, suferință și lehamite, semn că au căzut din har. Un ins căruia Dumnezeu i-a retras girul și inspirația este în stare de orice pentru că nu mai este în stare să iubească. Avea dreptate Charlie Chaplin: „Ai nevoie de putere doar atunci când vrei să faci un rău. Altfel, pentru toate celelalte este suficientă iubirea”.
Ultimele evenimente publice par să contrazică obediența noastră ancestrală, iar stăpânii dau semne de neliniște. Când jugul intră în carne și cuțitul ajunge la os, stăpânii închipuiți se află în mare pericol să li se dezvăluie adevăratul chip de lupi angajați la stână.