Veniți la Mine toți cei vaccinați și nevaccinați!Pr. dr. Claudiu Băzăvan 15.12.2021
În confuzia generală care ne-a luat în stăpânire se vorbește puțin spre deloc despre sensul marii încercări la care suntem supuși de aproape doi ani. Inclusiv mediile (pseudo)creștine au fost acaparate de disputa interminabilă și fără speranță dintre provacciniști și antivacciniști, ca și cum simpla apartenență la o tabără sau alta vindecă suferințele, absolvă păcatele, domolește conștiințele și, în general vorbind, rezolvă toate problemele lumii.
Orbecăind pe lângă Adevăr
Recent mi-a fost dat să aud de la amvon apologii exaltate ale vaccinării, dar și diatribe elucubrante la adresa celor care se pronunță în favoarea vaccinării. ”Muribundul pe patul spitalului și mortul din sicriu strigă: vaccinați-vă!” versus ”Dacă acceptați vaccinul Îl veți trăda pe Hristos și vă veți vinde sufletele diavolului pentru totdeauna!”. În căutarea unui răspuns lămuritor, un amic și-a propus să se închine la mănăstirile din Sfântul Munte. Plin de încântare că a reușit să ajungă în Grădina Maicii Domnului, a intrat în vorbă cu câțiva părinți care l-au prevenit cu vorbe apăsate și cu gesturi ferme să nu cumva să accepte vaccinarea. Bietul de el a înghițit în sec și a privit descurajat spre cuvioși, gândindu-se că a străbătut trei vămi și a fost acceptat pe feribotul către Dafni doar cu obligația de a prezenta certificatul de vaccinare! Drept care s-a întors acasă mai debusolat decât înainte.
Care este cauza reală a virusului care ne-a dat viețile peste cap? A fost scăpat din laboratorul de la Wuhan? În lupta pentru supremația economică marile puteri ale lumii au declanșat premeditat arma biologică SARS-CoV-2? Factori naturali neprevăzuți și deocamdată nedeslușiți au generat virusul? Sau pur și simplu avem de a face cu o nefericită întâmplare? Dacă într-o bună zi se va confirma cu argumente inatacabile una dintre teoriile de mai sus, nu ne-ar ajuta cu nimic, tot am rămâne pe lângă adevăr.
Dumnezeu pare cuprins de regrete
Cartea Genezei propune o explicație mai verosimilă. Înainte de a-l aborda pe Noe, singurul ”drept şi neprihănit între oamenii timpului său”, Dumnezeu s-a mâhnit tare: ”Văzând că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, a zis Domnul: Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut!” Autorul face următoarea remarcă: ”I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.” (a se vedea Facere, 6, 3-7). Se prea poate ca de la o vreme Dumnezeu să fi fost din nou cuprins de regrete. Ar avea toate motivele.
Vorbind despre logica suferințelor colective, sfântul Vasile cel Mare notează: ”Epidemiile care se abat asupra orașelor și popoarelor, ca și toate celelalte nenorociri care se întâmplă în viața fiecăruia, au scopul de a opri creșterea răutății. Dumnezeu trimite niște nenorociri ca acestea ca să înlăture nașterea adevăratelor nenorociri. Bolile trupești și nenorocirile din afară sunt făcute pentru zăgăzuirea păcatului.” Explicând scopul calamităților, sfântul dă și soluția: ”Pieirea a nenumărate vieți omenești pricinuite de orice cauză se întâmplă spre înțelepțirea supraviețuitorilor, că Dumnezeu înțelepțește prin plăgi obștești răutatea oamenilor. Propriu vorbind, rău este numai păcatul; păcatul, mai ales, merită denumirea de rău. Iar păcatul depinde de voința noastră. Stă în puterea noastră de a ne depărta de răutate sau de a fi răi.” (”Omilia a IX-a”, în Părinți și Scriitori Bisericești, volumul 17, Editura Institutului Biblic, București, 1986, pp. 439-440). Altfel spus, se impune să tratăm cu prioritate cauza nenorocirii, nu doar efectele.
Nu că murim este baiul!
Cu sau fără anticorpi dezvoltați de vaccin, ADN-ul nostru poartă pecetea descompunerii și a morții, iar lumea în care trăim -stigmatul căderii. Suntem muritori, oameni buni, și nici cea mai binevoitoare organizație internațională, nici o lege, nici un vaccin, nici un remediu nu rezistă în fața morții! Nu că murim este baiul, nu că murim mai curând decât ne-am dori reprezintă problema esențială, ci că murim ca proștii, neînțelegând viața și moartea, incapabili să prețuim ceea ce suntem, să ne cunoaștem fericita vocație de copii ai lui Dumnezeu, de ființe nemuritoare răscumpărate cu preț de Sânge, fără să ne fi dat seama cât de solidar ne este, fără să fi savurat darurile Lui din fiecare moment, inapți să-L auzim, să-L vedem, să ne împărtășim de viața Lui, fără să ne fi refugiat la sânul Lui, fără să-I fi plâns la picioare, fără să Îi fi cântat, fără să fi avut grijă de El, fără să-L fi mărturisit, fără să fi oferit timp încărcat cu sens celorlalți, nefiind în stare să ne bucurăm, să iertăm, să iubim, fără să fi devenit mai buni. Necazul cel mare este că riscăm să murim eșuând lamentabil, fără a înțelege mare lucru.
Înaintea lui Dumnezeu nici vaccinații nu se osândesc neapărat, nici nevaccinații nu se mântuiesc obligatoriu. Potrivit statisticilor, serul ARN mesager întărește imunitatea organismului pentru o perioadă limitată, iar în cazul îmbolnăvirii, pacientul vaccinat dezvoltă forme mai ușoare ale virusului. Dar bezmetica de moarte nu ține cont de algoritmi și alege după logica ei absurdă (a se vedea cazul episcopului Gurie al Devei și Hunedoarei, vaccinat în trei rânduri).
Schema completă de vaccinare poate ameliora starea de sănătate, poate prelungi (sau nu) viețile, poate grăbi sfârșitul pandemiei, dar nu cauționează simpatia lui Dumnezeu. La un moment dat moartea ne va ajunge din urmă ori la ATI, ori acasă, ori te miri pe unde. În acea clipă nici marii producători de medicamente, nici Organizația Mondială a Sănătății, nici statul, nici cei apropiați nu ne vor putea ajuta. La Dumnezeu nu ține certificatul verde.
Ziua eliberării, încă departe
”Dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!”. Dinadins Mântuitorul rostește de două ori același avertisment pe parcursul a numai trei versete. Prima dată când este înștiințat că soldații romani măcelăriseră câțiva galileeni care aduceau jertfe la templu, a doua oară evocând prăbușirea unui turn din zidul estic al vechiului Ierusalim, accident soldat cu 18 victime. Bulversant este că morții nu au fost găsiți mai vinovați decât restul, prin urmare toți sunt pasibili de aceeași pedeapsă. ”Credeți oare că aceia au fost mai păcătoși decât toți care locuiesc în Galileea/Ierusalim? Nu, dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!” (Luca 13, 1-5).
Fie că avem sau nu avem de gând să ne vaccinăm, fie că ne-am vaccinat sau nu, să alergăm grabnic la Casa părintească, să ne plângem înstrăinările și trădările, să implorăm iertare, să ne schimbăm viața, să încetăm scăldatul în mediocritate și compromisuri, să iertăm, să redevenim solidari, să-i încurajăm pe cei demoralizați, să oferim timp celor singuri, să-i ajutăm pe cei aflați în primejdie, să recuperăm valorile care au construit și au susținut lumea, să iubim.
Omenirea suferă teribil de boala uitării de Dumnezeu, în opinia sfântului Vasile (op. cit, p. 435). Uitarea de Dumnezeu se tratează cu aducerea aminte de Dumnezeu. Cu orgoliile frânte și cu inimile smerite, cu sau fără cod QR, să ne întoarcem la El! Abia atunci ziua eliberării de sub stăpânirea absurdului va fi aproape.