Un alt fel de Paște...Stelian Gomboş 04.05.2020
Hristos a Înviat!
Da, anul acesta, am trăit un alt fel de Paște, și la propriu și la figurat!...
Cu prezenta și participarea, doar online, la Sfintele Slujbe ale Bisericii, cu liniște pe străzi și, liniște în casă, cu Pâinea Pascală și cu Sfânta Lumină, primite de la Biserică, grație Părinților Parohi și voluntarilor bisericești, parohiali, cu saluturi și urări, toate făcute numai telefonic și online!...
Da, totul, în condiții de pandemie și, de distanțare sanitară ori de izolare fizică!...
Și cum a fost?
Greu, și, trist, destul de, apăsător și, dezolant!...
De ce?
Fiindcă mi-au lipsit Sfintele Slujbe și, mai ales, împărtășirea cu Cinstitul Trup și Sfântul Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos Euharistic, ieri, azi și, în veci Același!...
Altfel spus, doresc a sublinia și, vreau a nu se uita că, pentru noi, creștinii, Comuniunea Euharistică nu este doar, așa, un moft, un capriciu ci, un mod de viață, unic, veritabil și autentic!...
Apoi, mi-a lipsit comuniunea interumană, frățească, comunitară, din noaptea Sfintei Învieri, când, cu toții, la unison, cântam Troparul Învierii căci, la balcoanele blocurilor, cel puțin, deși am sperat și mi-am dorit acest lucru, nu s-a (prea) întâmplat!...
Cel mult, au fost puse căndeluțe cu Sfânta Lumină dar, de cântat, de rostit o rugăciune, un "Tatăl nostru", au fost prea puțini dacă nu, mai deloc!...
Au cântat clopotele, odată cu preoții, (și) în locul nostru, al credincioșilor!...
Și, mi-a mai lipsit ceva: Liturghia de după Liturghie ce se materializează în comuniunea agapică de la masa praznicală, la care, participam, până acum, cu toții, adică toți membrii familiei, familie unită, nu împărțită, nu despărțită, nu fărâmițată sau răsfirată!...
Da, am mai spus și, repet: toată această perioadă a scos la suprafață și lucruri, fapte și gesturi pozitive și, deci, extraordinare, minunate și, practic, excepționale dar, a scos și, opusul, contrariul!...
Da, într-adevăr, este vremea faptelor, a faptelor bune și, asistăm, impresionați, la asemenea realizări sau împliniri dar, este, încă, mult până departe, unii, clacăm, ne mai pierdem pe drum, mai rătăcim sau orbecăim pe cale!...
Sentimentul că, bunăoară, am văzut, în toată această perioadă, piețele, magazinele pline iar bisericile goale, m-a supus unei vădite încercări sufletești!...
Pentru că m-am întrebat: de ce oare, de ce așa, de ce astfel?!...
În sfârșit, mila lui Dumnezeu în toate!...
Iarăși, mă repet: în tot răul este și un bine!...
Poate, totuși, vom învăța și, asuma, de aici înainte, în viața noastră cea de toate zilele că, suntem, încă, tare slabi, neputincioși și vulnerabili, cel puțin, din punct de vedere spiritual și că, pentru imunizarea noastră personală este nevoie de hrana duhovnicească a Sfintelor Slujbe și de vitamina sacră a Dumnezeieștii Euharistii!...
Căci, "cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu acela nu va muri ci va fi, va rămâne viu!" În ce fel? Fiindcă "nu va mai flămânzi și înseta în veac!"...
Așadar, da, cel puțin, în viziunea mea, a fost un alt fel de Paște, unul atipic și inedit, cum, asemenea a fost pentru toți salvatorii noștri aflați în linia întâi a frontului, în tranșeele principale ale războiului cu acest năprasnic inamic și flagel planetar!...
În concluzie, dacă tot au decurs și decurg lucrurile în acest mod, mă rog lui Dumnezeu pentru un lucru, un singur lucru: dacă tot a fost acest Praznic sărbătorit altfel, măcar să ne fi schimbat, transformat și modificat pe noi în, altfel de oameni, în fiii cei bineplăcuți (ai) Tatălui, Dumnezeul nostru cel Adevărat Care, "pentru noi toți și pentru a noastră mântuire", prin Fiul Său Cel Unul Născut - Mântuitorul nostru Iisus Hristos "a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!" Amin!...
steliangombos.wordpress.com