Al doilea val Vlad Mușat 26.10.2020
Mai sunt două luni și jumătate din anul 2020 și, după câte am constatat împreună, nu a fost un an foarte bun. Am fost obligați să stăm izolați, nu am avut voie să mergem la cinema, restaurant, bibliotecă și, o mare durere pentru creștini, nu am avut voie să participăm la slujbele săvârșite în biserică. Nu am să discut despre nicio teorie a conspirației, nu e nici locul, nici momentul, am să încerc să vă expun punctul meu de vedere.
Distanțarea și aproapele
Consider că un bun creștin se gândește în principal la binele semenilor, indiferent de religie, de naționalitate, de orientarea sexuală. Unii nu veți fi de acord cu mine, totuși, cercetați pildele Mântuitorului și veți vedea că Omul nou ar trebui să fie de o bunătate dusă la extrem. În contextul pandemiei, asta înseamnă că eu voi respecta toate deciziile care se vor lua la nivel înalt, fie că sunt sau nu de acord cu unele măsuri ce trebuie adoptate. Am responsabilitatea, mai ales dacă mă consider creștin, să îl protejez pe cel de lângă mine, indiferent de sacrificiile pe care le fac. Desigur, purtarea măștii, evitarea spațiilor aglomerate și distanțarea socială sunt lucruri minore comparativ cu situațiile prin care au trecut bunicii și străbunicii noștri. Este adevărat că lucrurile au și evoluat în așa fel încât, dacă cineva ne scoate din zona de confort, atunci protestăm vehement.
Dezinformarea ucide!
Am văzut tot felul de știri false, de “formatori de opinie” care induc lumea în eroare pentru a avea anumite facilități. La fel, am văzut politicieni care nu dau doi bani pe viețile noastre și nu au nicio problemă în a fi ticăloși, manipulând și încercând să se folosească de acest context pentru a mai obține câteva voturi. Nu vă lăsați păcăliți și manipulați!
Pe internet am văzut un domn care se folosește de niște cuvinte minunate și le spune oamenilor: “Jos măștile! Sus inimile!” Practic, îi îndeamnă să se expună unui mare risc, pentru că el nu crede în acest virus. I-aș spune: “Omule, lasă-mă să îi protejez pe cei dragi și o să am inima mult mai sus.”
Repet, purtatul măștii nu este un lucru nociv și nu, nu sunteți “botnițari”, sunteți copiii unui Dumnezeu milostiv și iubitor. Nu intru în alte discuții, nu încerc să vă conving că lucrurile stau într-un anumit fel, ci vreau să transmit un mesaj clar: îmi pasă de cel de lângă mine și îi doresc binele!
Sfinți printre muritori
În perioada de început a pandemiei, o știre a făcut înconjurul lumii: Un preot din Italia, care avea COVID-19, s-a mutat la ceruri după ce i-a cedat ventilatorul mecanic unui pacient mai tânăr.
Acest gest a mișcat o lume întreagă și ne-a demonstrat tuturor ce înseamnă să fii omul lui Dumnezeu. Gestul de a-l salva pe pacientul mai tânăr, jertfindu-se, a fost ca o gură de oxigen pentru umanitate într-o perioadă destul de întunecată. Vedeți? Crește inima în noi, vedem rasa umană cu alți ochi datorită unui astfel de OM. Preotul Italian nu s-a vindecat pe sine, dar, salvând o viață, a vindecat o lume întreagă.
Valul doi de credință
Toată lumea anunță un al doilea val puternic al pandemiei și asta ne cam dă fiori. E o situație delicată și nu o putem controla, dar putem fi un exemplu pentru aproapele nostru, putem fi cetățenii de care o țara are nevoie, putem fi cei care respectă regulile, cei care au înțeles misiunea lui Hristos printre noi. Da, în perioada asta dăm niște examene, ne arătăm puternici, smeriți și răbdători în lume, pentru a nu le da apă la moară celor care spun că, după Sfânta Liturghie, începem să ne comportăm ca niște primitivi. Suntem ambasadorii Mântuitorului și responsabilitatea e foarte mare. Să ținem că nu convingem pe nimeni cu vorba, ci cu fapta, prin purtarea noastră cea de toate zilele.