”Poate că, de fapt, problema e la noi”
Există câteva filme atât de bune încât ne fac să „săpăm” adânc în noi și să găsim răspunsuri la întrebări incomode. Aud că nu s-ar mai face filme cu „substanță”, că totul acum e doar CGI (Computer Generated Imagery, în traducere: ”imagine generată de computer”). N-aș zice, poate în raftul din fața noastră ne sunt prezentate materiale de consum pentru marea masă, dar, dacă știm să căutăm, putem ajunge și la adevărate „metale rare”.
citește articolul
”Vom trece peste toate, cu credință și fapte bune.”
Tot acest haos instalat în lume, cu criza economică și invadarea Ucrainei de către Rusia ne arată cât suntem de fragili. După doi ani de pandemie, au venit altele care au contribuit la starea noastră psihică și sufletească.
citește articolul
Pe toți ne-a afectat invadarea Ucrainei de către Rusia. Sau așa ar fi normal, să trezească în noi un sentiment de neputință amestecată cu durere. Nu ai cum să fii putinist! Asta înseamnă că orice cuvânt rostit vreodată de Hristos a trecut pe lângă inima ta. Gândește-te că au murit oameni nevinovați, copii, bătrâni, femei, animale. Suflete nevinovate au fost mutilate de un nebun care vrea să radă un popor de pe fața pământului.
De unde atâta răutate?
citește articolul
Mulți spun că istoria se repetă și se pare că au dreptate. Am scris acum ceva timp un articol, “Sfinții Închisorilor”, în care am pomenit câteva nume, printre care și pe cel al străbunicului meu. Ce nu am știut la acea vreme este că o parte dintre cei menționați, nu și străbunicul meu, au fost considerați antisemiți (Mircea Vulcănescu a fost, publicist, sociolog și politician român de dreapta cu puternice idei antisemite, condamnat în 1946 de un tribunal din România pentru crime de război. A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu ca subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe) . Îmi cer iertare dacă, povestind despre modul cum a murit Mircea Vulcănescu, am deranjat pe cineva!
Să nu uităm ororile istoriei
citește articolul
