Apocalipsa neiubirii – pecetluirea persoaneiMarian Scarlat-Ghițeanu 25.08.2020
“Nimic nu arată mai bine vrednicia unui stăpân decât dragostea și grija față de supușii săi. Aceasta este trăsătura caracteristică a stăpânilor buni. Dacă stăpânul îl iubește pe supusul său, toate problemele se rezolvă și peste toate domnesc liniștea și ordinea.”
- Sfântul Ioan Gură de Aur – “Cuvinte de folos și povețe”
Tot mai mulți oameni, dintre cei credincioși dar nu numai, se gândesc că aceste vremuri anunță începutul Apocalipsei. Nu sunt mistic, nici nu am citit în profunzime scrierile Sfintei Scripturi, ale sfinților părinți, din păcate. Dar simt că toate relele, mai mari sau mai mici, vin dintr-o cotropitoare lipsă de iubire, pe care o vedem venind de sus, de la conducători, și care ajunge până în mijlocul “turmei”.
Cum am spus deja că nu sunt îndreptățit să mă refer la textul Apocalipsei, cred, totuși, că nu este inutil (și nicidecum rizibil!) să prezint fragmente din volumul “Cugetările unei inimi smerite” – ed. Egumenița, 2019, adică traducerea unui manuscris bizantin, aflat în biblioteca Vaticanului.
Cuprinde notele unui anume monah Vasile, care consemnează cuvintele unui bătrân cuvios, un vestit ascet trăitor într-una din mănăstirile din jurul Constantinopolului, pe la începutul secolului al XV-lea, dar al cărui nume nu-l pomenește. Tulburător este faptul că un trăitor creștin din vremuri vechi parcă vorbește (atât de clar) despre vremurile noastre!
„Suferințele lumii”
„Dar acesta încă nu este sfârșitul lumii. Sfârșitul lumii va veni mai târziu, iar timpul venirii sfârșitului stă în mâinile lui Dumnezeu – dar și în mâinile oamenilor. Atunci când răul omenesc își atinge punctul culminant, Dumnezeu Își va trimite secera pentru seceriș. Câtă vreme sunt împreună cu cei răi, drepții încă vor trăi pe pământ, și câtă vreme Biserica lui Hristos va dăinui, fără a-Și mânji hainele (cf. Apocalipsa 3, 4), răul din lume n-are nici o putere să se desăvârșească”.
„Dar atunci când nici un drept nu va mai fi pe pământ, când oceanul răului va inunda întreaga lume, atunci va veni sfârșitul lumii; va arde și va dispărea în uitare pentru ca o lume nouă și desăvârșită să se nască și în care dreptatea să locuiască (cf. II Petru 3, 9-12). La venirea sfârșitului lumii, toate suferințele prin care lumea și neamurile au trecut până atunci nu se pot compara cu acele suferințe care vor veni asupra lor în această vreme”.
„Se vor teme unii de alții”
„Un timp de nenorociri va cuprinde întreaga lume: oamenii se vor urî unii pe alții, se vor teme unii de alții, nu se vor încrede unii într-alții; suferințele vor lăsa loc altor suferințe și mai mari: frica – unei frici mai mari; primejdia – unei primejdii mai mari; durerea – unei dureri mai mari; tristețea – unei tristeți mai mari. Dar oamenii nu se vor învăța minte; nu vor alerga la Dumnezeu, Care-i poate izbăvi. Dimpotrivă, oamenii se vor împietri din ce în ce mai mult, și toată viața duhovnicească se va veșteji”.
Omul va deveni atât de plin de răutate, atât de înjosit ca urmare a întărâtării și stăpânirii patimilor celor josnice asupra sa, atât de împietrit la inimă, întunecat și cu totul epuizat de singura grijă de a supraviețui, încât pentru viața duhovnicească el nu va avea nici bunăvoință, nici loc în inima sa. Nu va mai rămâne nici o călăuză duhovnicească, deoarece și aceștia vor urma căile lumii. Bisericile lui Dumnezeu vor deveni: fie goale, fie duhovnicește profanate de către păstori nevrednici”.
„Pecetluirea persoanei”
„La apogeul acestor suferințe și al haosului din lume va apărea Antihrist. El va veni ca un făcător de pace, un conducător bun și înțelept, care poate duce lumea în rânduială. Cu toate acestea, de fapt, el va fi un vrăjmaș al tututor, un urâtor a tot ceea ce este bun, un tiran și un făcător de rău, un distrugător a toate; asemenea lui, lumea n-a văzut pe nimeni niciodată și nici nu va vedea vreodată”.
Fiecare persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al muncii sale și al vieții acesteia, ba și fiecare cuvânt, fiecare mișcare a facultăților mintale vor fi sub supraveghere neîncetată, astfel încât ea (persoana) nu va mai avea obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva înfățișarea feței să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului.
„Măști de piatră”
„Toată lumea va purta <<măști de piatră>>. Toată munca, fiecare metru pătrat de pământ, fiecare bob de grâu va fi sub controlul lui Antihrist. Vor fi dezastre naturale: valuri chinuitoare de căldură vor alterna cu perioade de ger aspru, seceta cu inundațiile; tornade și furtuni cumplite vor pricinui distrugeri înspăimântătoare; erupții vulcanice, cutremure și boli între oameni, animale și plante; toate acestea vor fi atât de îngrozitoare, încât îi vor duce pe oameni la disperare”.
„Pământul, nemaiprimindu-și binecuvântarea pentru a da roade, va fi lovit de foamete îngrozitoare, și astfel se va sărăci cu totul. Și numai celor care au primit pecetea Fiarei, adică a Satanei, li se va îngădui să existe pentru o vreme, deși în cele mai slugarnice și josnice condiții de sărăcie totală și dispreț pentru demnitatea umană, pe care omul a primit-o de la Făcătorul său. Toate se umplu de Antihrist: pământul, marea, aerul. Toate se vor face cu singurul scop de a înlătura cu totul numele lui Hristos din inima omului”.
„Împărăția drăcească”
„Aceasta va fi cu adevărat o împărăție drăcească pe pământ. Vor veni nenorociri cum n-au mai fost, un timp de agonie intensă nu numai pe pământ, ci în tot universul, căci ele (stihiile) sunt împreunate într-un singur plan al creației, iar tot acest univers urmează să piară pentru ca după aceasta să poată fi îmbrăcat în nestricăciune, în statornicie, în veșnicie, după cuvintele Apostolului: <<Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune>> (I Corinteni 15, 53)”.
„Biserica prigonită”
„Această lume a îmbătrânit și s-a istovit din pricina păcatului și a răului din lumea întreagă. Noua lume va fi condusă prin dreptatea lui Dumnezeu, drept pentru care ea va fi veșnică și frumoasă. Marele Apostol zice: <<Și am văzut cer nou și pământ nou. Căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut... Și cel ce ședea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. >> (Apocalipsa 21, 1, 5).
Dar înainte ca acesta să vină, vor fi nenorociri înfricoșătoare, iar Biserica lui Hristos va fi prigonită până la limită, până la a încerca să o șteargă de pe fața pământului. Dar atâta vreme cât dumnezeiasca Liturghie se va săvârși de către preoți plini de har, împărăția lui Satan nu se poate instaura pe pământ. În fiecare dumnezeiască Liturghie, Dumnezeu este prezent pe pământ, iar Liturghia este o vestire a biruinței lui Hristos asupra diavolului și a morții.
Prigonirea Bisericii va fi pe față și într-ascuns, în taină și arătată, lovind în oameni luați în parte și lovind în toți, peste tot și prin toate mijloacele. Vor fi un anumit număr de mucenici: câți la număr, numai Dumnezeu știe; vor fi de asemenea și mulți apostați, care vor primi pecetea Fiarei; într-un număr foarte mare vor fi cei indiferenți, care și ei se vor supune în toate lui Antihrist.
„Venirea lui Antihrist”
„Puterile răului i-au pregătit pe acești apostați cu mult timp în urmă, pe aceste ființe slabe și bune de nimic. Secole de-a rândul puterile răului au săpat la temelia Bisericii. Așa cum a trebuit să treacă secole pentru a se pregăti venirea lui Hristos, tot așa și pregătirile pentru venirea lui Antihrist au început încă din primii ani ai creștinismului, după cum scrie Sfântul Apostol Pavel: <<Taina fărădelegii se și lucrează>> (II Tesaloniceni2, 7)”.
Dar să știți că chiar și cele mai mari puteri ale iadului, porțile iadului, nu vor birui Biserica (Matei 16, 18), împreună cu care Domnul nostru Iisus Hristos a făgăduit să fie până la sfârșitul veacului. (cf. Matei 28, 20). Această Biserică va fi prigonită neîncetat și fără milă; ea se va ascunde în peșterile și adâncurile deșerturilor. Harul lui Dumnezeu se va odihni peste slujitorii Ei, și Dumnezeu nu va îngădui ca marele vrăjmaș să-i ucidă. Dumnezeiasca Liturghie va fi săvârșită până în ultima zi a existenței acestei lumi. Fraților, luați aminte la semnele venirii sfârșitului lumii, semne pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a descoperit, și nu vă slăbiți credința în Dumnezeu.”