Campionul s-a ridicat la ceruri ”Ivan, îți mulțumim pentru tot!”Vlad Mușat 28.09.2021
Nu există copil care să nu fi avut eroi. Când eram mic, eram ba Batman, ba Superman, ba Spider-Manși era o plăcere să ne strângem în fața blocului și să ne jucăm. Ne doream să salvăm lumea de răufăcători, ne doream ca binele să învingă.
”O lumină de om”
Pe data de 5 septembrie, România a pierdut un supererou, pe Ivan Patzaichin. Spre deosebire de eroii din benzile desenate sau din filme, Ivan nu a fost un personaj fictiv. Bunica mi-a povestit pentru prima dată despre el. Spunea că e “o lumină de om” și un mare campion. Tot timpul îmi spuneadespre cum a vâslit cu pagaia ruptă.
“La Munchen şi-a căpătat supranumele de “Campionul cu pagaia ruptă”. În seriile de canoe simplu 1000 de metri i s-a rupt pagaia la câţiva metri după start. Arbitrii nu au oprit cursa, iar românul a vâslit cu ciotul de pagaie şi a încheiat cursa în aplauzele spectatorilor.
Iniţial a fost descalificat, însă a fost primit în recalificări după ce contestaţia depusă de România a fost soluţionată favorabil. S-a calificat fără emoţii în ultimul act şi a câştigat al doilea aur olimpic din carieră.”(text preluat din https://www.fanatik.ro/ivan-patzaichin-campionul-cu-pagaia-rupta-palmaresul-fabulos-al-unuia-dintre-cei-mai-mari-sportivi-romani-19703982).
Sincer, m-am gândit că Ivan poate deveni supereroul copiilor. Am aflat ceva care m-a bucurat nespus: în 2012 Ivan Patzaichin a fost transformat într-un erou de benzi desenate de Alex Talambă și George Drăgan, volumul „Mila 23” având un mare succes. Campionului nostru pare că nu i se aplică vorba “nu poți fi iubit de toată lumea”. Din păcate, oricând ne-ar fi părăsit, nu am fi fost pregătiți pentru o asemenea veste. Nu vreau să folosesc acum cuvinte mari, fiind și sub influența trecerii lui la ceruri, dar căutați pe internet vreun video sau vreun articol în care să se afirme că marele canoist român ar fi făcut ceva care să îl pună într-o lumină mai puțin bună.
"Ne plângem de pierderea valorilor, de faptul că nu mai avem modele. Dar iată, avem, că de n-ar fi, nu s-ar povesti! E multă linişte sufletească în preajma lui Ivan..." - din cartea "Ascultându-l pe Ivan", scrisă de Vintilă Mihăilescu.
Campionii nu mor niciodată
Acest OM a lăsat în urma lui atâtea lucruri importante încât nu este cazul să folosesc prea multe cuvinte. De pildă, am să enumăr câteva lucruri găsite pe Wikipedia:
“Ivan Patzaichin s-a născut în satul Mila 23, comuna Crișan, județul Tulcea, ca fiu al lui Vicol și Alexandra. S-a născut în ziua în care satul sărbătorea hramul Bisericii, iar părinții săi au decis să-i dea numele de Ivan, sfântul zilei respective. Până la plecarea sa la București, viața lui s-a petrecut între Mila 23 și Sulina (unde își petrecea vacanțele la bunici) și, uneori, Tulcea. Începând de la vârsta de 16 ani a fost încadrat ca ajutor de pescar, ajutându-l pe tatăl său.
Ivan și-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo București în luna martie 1967, unde a fost recomandat de niște consăteni. Aceștia practicau caiac-canoe și ieșiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Acest fapt l-a ambiționat pe Ivan să încerce și el să practice acest sport. A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo București timp de 43 de ani, 18 ani încalitate de sportive și 25 ani ca antrenor. În 1983 a terminat Institutul de Educație Fizică și Sport, iar în anul 2008 a susținut lucrarea de dizertație la masterul Educație fizică și managementul structurilor și activităților sportive.
A participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, München 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984. La cele cinci ediții a cucerit 7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) și 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972).
A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.
Începând din anul 1968 a fost Maestru Emerit al Sportului, în 1982 a fost declarat Maestru Internațional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit.
Înanul 1990 i s-a decernat din partea Comitetului Olimpic Internațional Ordinul Olimpic Colanul de Argint, fiind al treilea sportive român deținător al acestui ordin.
În anul 2000 a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer, iar în anul 2008 a primit Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I.
În 2010 a fost distins cu Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, primit prin ordin al Majestății Sale Regele Mihai I.
În 2019 a primit cea mai înaltă distincție oferită de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Colanul de Aur. Tot în 2019, la 26 noiembrie, lui Ivan Patzaichin i s-aoferit cea mai înaltă distincție a statului român: Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler.”
Recunoștință!
Ivan ne-a fost unul dintre cei mai buni ambasadori și ne-a fost de mare ajutor.Cum? De fiecare dată când un politician corupt ne-a făcut de rușine și ne-a făcut să strâmbăm din nas că suntem români, ne gândeam inevitabil la valorile noastre ca la o scăpare, printre care și la marele campion.
Sper să se mai facă benzi desenate sau cărți pentru copii cu Ivan Patzaichin pentru că astfel, cei mici ar învăța că eroii nu sunt neapărat personaje fictive.
Ivan, îți mulțumim pentru tot! Dumnezeu să îți dăruiască lumină!