Ferestre spre sufleteFlorina Steliana Vasilescu 04.07.2023
”Terapeuți cu experiență cred că a fost descoperit lăcașul sufletului”
Când vrei să-L întâlnești pe Dumnezeu, nu trebuie să-L cauți departe. Filozofii, teologii, înțelepții lumii aduc dovezi despre varietatea modalităților prin care Creatorul Se lasă descoperit, de fiecare dată uimitor de frumos, printr-o pedagogie dinamică și adaptată fiecăruia dintre noi.
O revelație personală
De mai bine de 15 ani mi-am găsit un rost practicând terapia prin masaj. Nu prea am scris despre acest subiect, dar sunt lucruri care te atrag, care te cheamă, te bucură și te hrănesc. Calea se vestea la acel moment mai mult intuitivă (mi se spunea că am ”mâini bune”), cu siguranță trudnică, aducând recompense ușor accesibile și relativ limitate. Aveam să descopăr, cu surprindere și bucurie, că prin masaj poți ajunge la sufletul omului. Și că poți duce mesteșugul la nivel de artă. Departe de mine gândul că după ani de muncă și căutări, voi ajunge într-o zi în care să pot spune: ”Eu atâta știu – am fost orb și acum văd!”
Neavând ca popor o educație și o tradiție în domeniu, mă întrebam de multe ori, inginerește vorbind, care sunt mecanismele prin care atingerea - ca gest în sine – poate aduce vindecarea sau măcar ameliorarea durerii. Conceptul de fascie avea să fie numele răspunsului și al împlinirii mele, un fel de revelație personală.
Scutul dinăuntrul nostru
Fascia, prin definiție, este o rețea vastă de țesut conjunctiv care face parte din corpul nostru, ca o “perdea” continuă, ca un înveliș protector intern, capabilă de senzații și acțiuni, cu proprietăți nebănuite. Ea apare încă din a treia săptămână de la concepția embrionului uman, înaintea tuturor țesuturilor și organelor vitale. Aceasta nu numai că leagă organele între ele (mușchiul cu pielea, tendonul de os) – dar este responsabilă și de menținerea lor într-o permanentă glisare, perfect controlată. Mai are și terminații nervoase care ne ajută să simțim ce se întâmplă în interiorul nostru. Ani de-a rândul, medicii și oamenii de știință au considerat că fascia este un simplu țesut de completare, neinteresant, care îi încurca oarecum, și l-au neglijat, l-au îndepărtat, pentru o vedere mai curată a organului pe care-l studiau. S-a constatat că de fapt fascia se desfășoară peste tot în interiorul nostru, ca un tot unitar, un fel de al doilea rând de piele –internă, de această dată, care îmbracă precum un scut fiecare componentă a corpului și pătrunde în cele mai ascunse locașuri ale propriei anatomii. Nu există organ, mușchi sau vas de sânge care să nu fie conectat la fascie sau învelit de către ea. Dispusă preponderent longitudinal, este un țesut continuu, o structură fluidă, care se mișcă încontinuu, liberă, pe toate direcțiile. Aceasta face ca orice mișcare din corpul nostru să fie optimă și cu cel mai mic consum de energie. Un țesut ce conține proteine, elastină și colagen, suspendate într-o plasă gelatinoasă care ne ajută să ne deplasăm, să respirăm, să mâncăm – să fim vii!
Discul de memorie înregistrează neîncetat
Mai aflați că, pe lângă rolul de lubrifiant, fascia mai poate face un lucru minunat: își poate schimba proprietățile materiale, trecând de la un aspect lichefiat la unul semănând cu un gel, dovedind astfel o inteligență proprie! Ca lucrarea să fie completă, la nivelul fasciei sunt plasați un număr imens de receptori senzoriali care trimit către sistemul nervos central informații privind starea zonei respective, la momentul dat.
Dar partea cea mai uimitoare abia acum vine. Deși sunt încă la început, cercetările sugerează că fascia ar putea juca un rol important și în modul în care ne reglăm sentimentele și emoțiile, pentru că ea simte și le înmagazinează pe acestea, funcționând ca un disc de memorie. De fapt, când spunem că somatizăm o emoție, informația este înmagazinată de fascie în acea zonă a corpului care are legătură cu emoția, pentru ca apoi s-o exteriorizeze sub forma unor dureri, afecțiuni sau boli. Produce răspunsuri celulare, extracelulare, neuronale și biomecanice. Asta ar putea explica și cum multe diagnostice nerezolvate de medicina alopată își află vindecarea prin psiho-terapie.
Martorul fiecărei respirații
La acest moment fascia rămâne încă un concept complex, greu de explicat și foarte puțin studiat. Dar atât de promițător! Doar terapiile complementare îi acordă o importanță binemeritată, constatându-se ameliorări rapide ale unor afecțiuni acute sau eliberări somato-emoționale doar din abordarea terapeutică a fasciei. Masajul fascial s-a dovedit a fi tratament și prevenție, o metodă benefică și inovatoare, cu mișcări line, naturale, lipsite de durere, care aduc o eliberare profundă de tensiuni ce ar produce, mai devreme sau mai târziu, dureri și disconfort.
Sunt terapeuți cu experiență care cred că fascia reprezintă lăcașul sufletului, considerând că ea este martorul fiecărei respirații, al fiecărei emoții, al fiecărui pas și al fiecărui cuvânt rostit vreodată. E de înțeles astfel de ce unii ajung să afirme că până la urmă tehnica aplicată nu mai contează, ci doar atingerea care străbate până la amintirile cele mai profunde, ajunge la suflet, eliberează emoții.
Când credeam că știm totul despre corpul uman, Dumnezeu ne uimește și ne bucură încă o dată! Dacă lucrurile stau așa, acum avem și dovada științifică: comuniunea, apropierea, empatia și atingerea terapeutică, dăruite cu liniște, dragoste și pricepere – pot alina, ameliora, vindeca. Și, Doamne, câtă lume bolnavă e în lume!
Oriunde Îl poți găsi pe Dumnezeu!
N-am cum să regret hotărârea luată cu ani în urmă de a renunța la munca de birou pentru a descoperi o altă lume. Azi mă bucur să le deschid și cursanților mei ferestre spre suflete, îndemnându-i să aibă încredere în lucrarea ce se desăvârșește în fiecare dintre ei. Oriunde și prin orice faci (chiar masaj sau reflexoterapie), îl poți afla pe Dumnezeu! Dar mai ales în tine însuți! Și nu știm noi clipa și felul în care, în nemărginita-I iubire, ne va răsplăti truda și răbdarea. Doar atât știm: că El nu ne rămâne vreodată dator!