Greșelile trecutuluiVlad Mușat 21.02.2022
Mulți spun că istoria se repetă și se pare că au dreptate. Am scris acum ceva timp un articol, “Sfinții Închisorilor”, în care am pomenit câteva nume, printre care și pe cel al străbunicului meu. Ce nu am știut la acea vreme este că o parte dintre cei menționați, nu și străbunicul meu, au fost considerați antisemiți (Mircea Vulcănescu a fost, publicist, sociolog și politician român de dreapta cu puternice idei antisemite, condamnat în 1946 de un tribunal din România pentru crime de război. A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu ca subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe) . Îmi cer iertare dacă, povestind despre modul cum a murit Mircea Vulcănescu, am deranjat pe cineva!
Să nu uităm ororile istoriei
Slavă Domnului că străbunicul meu nu a fost legionary și/sau antisemit! Încet, încet ajung la unul dintre subiectele principale ale fiecărui început de an, 27 ianuarie, Ziua internaţională de comemorare a victimelor holocaustului (la 27 ianuarie 1945, forţele aliate au eliberat lagărul de concentrare şi de exterminare Auschwitz-Birkenau). Au suferit mulți oameni. Mai exact, ce a fost Mișcarea Legionară? Căutăm repede pe wikipedia: “Legiunea Arhanghelul Mihail, Mișcarea Legionară sau Garda de Fier, a fost înființată în România interbelică, la 24 iunie 1927, de Corneliu Zelea Codreanu, în urma rupturii dintre acesta și mentorul și principalul său susținător, Alexandru C. Cuza, ca o organizație paramilitară teroristă de orientare naționalist-fascistă, cu un caracter mistic religios, anticomunist, antisemit, anticapitalist și antimasonic, creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS. În martie 1930
Codreanu a format Garda de Fier, ca ramură politică paramilitară a Legiunii, iar în 1935, Legiunea își schimbă denumirea oficială în partidul Totul pentruȚară. Membrii mișcării au fost numiți „legionari” sau „cămăși verzi”, din cauza uniformei verzi pe care aceștia le purtau.” Nimic din această descriere nu sună bine. Totuși, în 2022 se găsesc în România susținători ai acestei mișcări, susținători care știu adevărul și nu le pasă.
Un subiect sensibil, care mă lasă fără cuvinte. Umanitatea nu mai are voie să alunece în prăpastie și să atingă fundul iadului. Oameni dragi, Hristos nu a fost și nu va fi niciodată rasist, homofob, antisemit etc. Hristos e IUBIRE și așa trebuie să fim și noi.
Da, putem discuta și despre homosexualitate. Am întâlnit homosexuali care aveau de gând să se sinucidă(fix când scriu acest articol văd la știri că un băiat s-a sinucis) pentru că nu sunt acceptați. Vă rog, nu mai răspândiți ură! Sunt și ei oameni, fiii aceluiași Părinte. În ultimul timp simt o presiune pe umeri, simt că dacă nu vorbesc despre pace, despre apropierea față de semeni, atunci scurta mea misiune pe pământ a eșuat. Nu îmi doresc confruntări, pentru că, de fapt, nu există. Nu existe tabere, doar un singur drum: IUBIREA.
Foloase necuvenite
Îmi e teamă de cei care se folosesc de credință și comit lucruri grave în numele unui dumnezeu(dinadins cu literă mică) creat de ei. Uitați ce se întâmplă cu partidul A.U.R. (cu tot cu domnul George Simion și Călin Georgescu), cu doamna Șoșoacă și astfel de oameni care duc o luptă pentru a destabilize țara. De ce? Rusia încearcă încă o dată să ne pună bocancul pe cap. Manipularea (prin fake news-urile pe care le propagă în media) este arma folosită pentru a ne duce pe calea greșită, a urii față de occident. Am mai vorbit despre acest subiect, dar mi-e imposibil să nu subliniez situația din ultimultimp. Mă revolt când văd cum se folosesc de oameni simpli și chiar de fețe bisericești pentru a încerca să ne scoată din Uniunea Europeană și NATO.
Nu spun că e totul roz de când suntem în UE și NATO, dar fără sprijinul acestora ne-am întoarce cu 100 de ani în urmă, în frig și sărăcie. Chiar dacă în fruntea statului s-au perindat incompetenți și corupți, datorită celor două entități România a progresat. Desigur, s-au plătit niște prețuri, dar nu vreau să îmi închipui unde am fi fost acum dacă am fi rămas ”tovarăși”. Noi suntem europeni, oameni lăsați anume în acest loc ca să contribuim la pacea și la dezvoltarea bătrânului continent. Nu spun că tot ce vine din afară este acceptabil (de exemplu, tendința neomarxistă), dar cel puțin ne putem exprima liber. Orice extremă, de stânga sau de dreapta, este la fel de nocivă și lasă urme adânci în istoria popoarelor.
Violența, de orice fel, împotriva oricui, reprezintă putrezirea sufletului. Nu există justificare! Și când mă gândesc că unii spun că femeia mai merită și câte o palmă, din când în când. Nu există “dar”când vine vorba de acte de violență.
Crimele sunt crime, indiferent cine le săvârșește!
Mi-e teamă când unii bagatelizează crimele comunismului, ale legionarilor, ale fasciștilor, naziștilor etc. În ce lume trăim?! Când vreodată Hristos a dat de înțeles că a tortura și omorî aproapele reprezintă o soluție?
Așa debusolați, putem să ne gândim înainte de a lua o hotărâre și de a-i susține pe unii și pe alții, care vor duce țara spre o zonă gri,unde am mai fost și de unde abia am ieșit.
Nu ascultați lozinci cu micul producător, cu pământul strămoșesc, țăranul român, credința bimilenară, etc, că UE vrea să ne strângă de gât și alte lucruri de acest fel. Repet, nici un sistem nu este perfect, dar democrația măcar are părți bune. Nu văd viitorul României altfel decât în democrație.
La final, las aici cuvintele lui Paulo Coelho: “Nu este nevoie de motiv pentru a iubi.”