Liber la furt? Sebastian Ştefănucă 13.02.2017

Ceea ce până acum era fapt social desfăşurat „pe şest” ar urma să devină perfect legal.

Teza pe care urmează să o susţin în acest text este următoarea: unul dintre efectele (nu are importanţă dacă principal sau secundar) contestatelor ordonanţe de Guvern din zilele lunii de început de an 2017 este că acestea legalizează, consacră, oficializează practici sociale. Ceea ce până acum era fapt social desfăşurat în dosul existenţei sociale, ar urma să se desfăşoare de acum înainte în faţa acesteia.

Demonstraţia va lua în considerare două prevederi ale acestor ordonanţe.

Pragul de sus

1) Una dintre ele, îndelung contestată, este legată de plafonul minim care ar urma să facă obiectul unei incriminări penale a abuzului în serviciu: 200 000 lei. Cu alte cuvinte, până la această sumă se poate păgubi statul sau se pot dobândi venituri ilicite la locul de muncă din sectorul public în mod liniştit. Dar şi până acum se întâmpla acest lucru, cu mai puţin, egal, sau mai mult decât această sumă. Numai că într-un mod neliniştit şi tainic. De acum înainte, prejudiciul de până la 200 000 lei nu va mai însemna stres din partea celui care prejudiciază şi comportamente prin care „se fereşte”. Să luăm câteva exemple.

Un profesor în activitate, care oferă şi servicii educative (meditaţii) de pe urma cărora încasează sume ilegitime, va fi scutit, odată cu intrarea în vigoare a ordonanţei, de teama unui denunţ pentru acest abuz în serviciu. Practic, va fi imposibil de denunţat, puţin probabil fiind că într-un timp scurt încasează din meditaţii două miliarde de lei vechi. Un prim exemplu deci de practică socială pentru care se creează condiţiile ca din ascunsă să devină transparentă.

Un medic care primeşte o plată informală, dar şi pacientul care face această plată, vor fi de acum înainte scutiţi de stresul acţiunii lor. Cine poate demonstra că sumele încasate de medic depăşesc două miliarde? Ceea ce până acum era de la sine înţeles că se întâmplă în relaţia dintre medic şi pacient, de la sine înţeles va fi şi de acum încolo, cu singura diferenţă că acest comportament nu mai este un motiv de incriminare.

În cazul unui patron de IMM, evaziunea fiscală pe care oricum o făcea până în acest moment, altfel ar fi fost nevoie „să închidă taraba”, o va face şi de acum încolo, scăpând de stresul nenumăratelor verificări ale Gărzii Financiare. Pe viitor, controalele vor avea ca obiect demonstrarea faptului că sustragerea de la plata datoriilor către stat depăşeşte două miliarde. Greu de crezut că un patron de chioşc la colţul străzii va atinge prea curând cele două miliarde, Garda având de aşteptat vreme îndelungată până la închegarea acestei sume.

Exemplele pot continua. Considerăm însă că sunt suficiente pentru prima prevedere luată în considerare.

O stare de fapt devine legală

2) Pedeapsa pentru abuzul în serviciu ar urma să nu depăşească 3 ani, faţă de 7, cât era până acum. Totuşi, în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei de până în momentul ordonanţelor, practica socială era cu totul alta. Lăsăm deoparte că anul penal este mai scurt decât anul calendaristic, ceea ce înseamnă că cei şapte ani de pedeapsă maximă sunt în practica penală mai puţini. Să ne concentrăm la cazurile pe care le ştim ca fiind sancţionate cu pedeapsă maximă. Nu prea găsim. Să ne concentrăm la cazurile pedepsite cu trei ani, pedeapsa minimă, în care s-au şi executat de la un capăt la altul anii penali. Aici, ceea ce descoperim sunt mai degrabă excepţii. Ca şi în cazul altor infracţiuni, unele în care bugetul ţării a fost la propriu devalizat, inculpatul – având nenumărate posibilităţi de diminuare a pedepsei – riscă de obicei câteva luni de pedeapsă cu execuţie. Dar cei câţiva ani de condamnare sunt în mai toate cazurile cu „suspendare” (oricum ar fi, un risc prea mic în raport cu beneficiul, fiind cu totul raţional deci să îl asumi). Cu o pedeapsă de maximum trei ani în noul Cod Penal, ceea ce până acum se întâmpla de facto, de acum încolo se va întâmpla şi de jure.

Am început cu adevărat lupta?

Dacă demonstraţia a fost convingătoare, ne întrebăm unde este problema protestatarilor cu aceste prevederi. Abrogarea lor nu va avea ca efect şi dizolvarea practicilor sociale menţionate. Ele vor continua ca şi până acum. De aceea, bine ar fi să înţelegem cu adevărat pentru ce protestăm. În spatele protestului în sprijinul luptei anti-corupţie, protestăm de fapt pentru a păstra în continuare tainic ceea ce ni se propune să devină transparent.

Protestul pentru continuarea luptei anticorupţie se pare că ar trebui să fie de cu totul altă natură. Deocamdată, cu o justiţie şi coduri penale generoase în acordarea pseudo-pedepselor, protestăm pentru o luptă care nici măcar nu a început vreodată.

Bine ar fi să înţelegem cu adevărat pentru ce protestăm. În spatele protestului în sprijinul luptei anti-corupţie, protestăm de fapt pentru a păstra în continuare tainic ceea ce ni se propune să devină transparent.