Noi suntem vremurile! Vlad Mușat 26.09.2022
”Vom trece peste toate, cu credință și fapte bune.”
Tot acest haos instalat în lume, cu criza economică și invadarea Ucrainei de către Rusia ne arată cât suntem de fragili. După doi ani de pandemie, au venit altele care au contribuit la starea noastră psihică și sufletească.
Dezamăgiri
Uitându-mă la respectul și la dragostea pe care o au englezii pentru Regina Elisabeta a II-a (Dumnezeu să o odihnească în pace!), am zis că e o ocazie bună din care putem învăța. Ar trebui să ne alegem mai bine conducătorii sau, mai bine zis, să creștem conducători adevărați, cu coloană vertebrală. Dacă ne uităm la clasa politică... secetă. Cu toții ne-am pus speranțe în X sau Y și apoi am fost dezamăgiți crunt. Unde am greșit? După ororile comunismului speram că „oamenii cu viziuni europene” ne vor ajuta să ne atingem potențialul nostru, ca țară, ca societate. Din păcate, au trecut 33 de ani de suferințe și începem să conștientizăm pe zi ce trece că groapa se adâncește, iar unii pe care îi credeam cu viziuni europene, au fost, de fapt, marionetele rușilor. În loc să fim un nume important în Uniunea Europeană, am ajuns să fim luați peste picior.
Speranțe
Cred mult în cei ce vor veni, așa cum alții au crezut în noi. Noi poate am dezamăgit, dar cei ce vin par mai destupați la minte, mai onești, mai empatici. Cu ei putem construi țara, cu cei școliți și educați ne putem prezenta în lume și, la o adică, să ne spunem cu fermitate punctul de vedere.
Da, ar trebui umblat și la învățământ, nu cum o fac an de an aleșii noștri, care vin cu idei trăsnite. Pare că vor să-i bulverseze pe copii, de aceea multora dintre elevi nu le face plăcere să meargă la școală. Îi înțeleg... sistemul nu se axează pe ce îi place copilului, ci pe o “bulimie”, o cantitate imensă de subiecte nefolositoare, mai adăugăm profesori și elevi care nu sunt în siguranță, ca din toate să iasă o rețetă ”perfectă” ce va scoate analfabeți funcțional pe bandă rulantă. Formația “Sarmalele Reci” are o melodie, “Țara te vrea prost”, melodie ale cărei versuri prezintă o radiografie a societății noastre. Las aici versurile:
Ce folos
ai dacă-nveți prea multe-n viață?
Poa’ să-ți explodeze creierul ...
Ce folos din cărți
despre domnitorii morți ?
Tot ce ți se cere azi e să fii nul ...
La ce bun să-nveți atât limba română?
O vorbești cursiv de la doi ani ...
Nu exagera
nici cu matematica:
S-o știi numai cât să nu te-ncurci la bani ...
Ah, ce frumos
Viitorul
luminos
li se-arată celor idioți
Deci fii supus
față de cel mai sus pus
Nu uita că țara te vrea prost !
Nu-ncerca să te realizezi în viață:
nici o meserie n-are viitor ...
Și nu cuteza
să încerci să schimbi ceva
după 2000 de ani de somn ușor ...
Mai cinstit e să-ți găsești o cunoștință
ea să te servească tu să o servești ...
Un spate solid
te va promova rapid
în armata națională a capetelor seci
Ah ce frumos
Viitorul luminos
li se-arată celor idioți
Deci fii supus
față de cel mai sus pus
Nu uita că țara te vrea prost !
Pretenții de oameni cu ștaif
Nu puteam să nu scriu ceva și de David Popovici, precum și despre ceilalți colegi înotători. Jos pălăria!
În primul rând, eu nu știu cum au reușit să ajungă atât de departe, în condițiile în care sportul nu este o prioritate în România. În lume, obezitatea morbidă a devenit un subiect alarmant, de asta țările civilizate iau măsuri și investesc în sport. La noi…
Să ne gândim puțin la destinul unor sportivi, la cei care nu au mari performanțe (bine, cred că e valabil și pentru unii care au fost de câteva ori pe podium). Se retrag la 30-40 de ani și ce se întâmplă apoi? Da, devin muritori de foame. Statul nu se ocupă de sportivii în activitate, atunci ce pretenții să avem că se vor interesa de soarta celor retrași (de pe urma cărora, apropo, nu mai pot obține capital de imagine)? Pare una dintre slăbiciunile noastre să uităm de valorile noastre sau să le criticăm când nu au rezultatele pe care noi le dorim.
Am mai spus de Simona Halep, o jucătoare excepțională, un om minunat, onest, care e imediat pusă la punct de orice coate-goale, dacă nu câștigă turneele la pas.
Revenind la David Popovici, sunt convins că ne știe aluatul și nu va pune la suflet când vom strâmba din nas la vreo medalie de argint. Noi n-avem timp să analizăm miile de ore de muncă, sacrificiile zilnice și alte lucruri de genul, noi vrem performanțe cum nu s-au mai văzut.
A, era să uit de un model, un manager de la care toți avem de învățat, domnul Gheorghe Hagi, un om care se zbate pentru sportul românesc și care încearcă zi de zi să pună România pe harta fotbalului european. Mare păcat că mulți vor să îl faulteze, fără ca mingea să fie la el.
Închei cu o afirmație-sentință a Fericitului Augustin: “Vremurile sunt urâte, spun oamenii. Dar dacă ei ar trăi frumos şi vremurile ar fi frumoase. Noi suntem vremurile!”