Un nou începutCarmen Elena Toader 08.05.2020
Am decis să mă apuc din nou de scris. Nu pentru like-uri. Ci pentru a vă oferi o parte din sufletul meu.
Semn de împăcare
Se spune că majoritatea ideilor geniale ne vin la duş. V-am făcut deja să zâmbiţi, nu? Parcă deja vă regăsiţi. În seara aceasta, în timp ce mă bucuram de un duş cald, mi-au venit în minte nişte conexiuni legate de acest virus care ne bântuie vieţile şi aparent ne împiedică să le trăim. Am citit o grămadă de variante mai mult sau mai puţin apocaliptice. Mai mult sau mai puţin credibile.
De fapt nici unul dintre noi, oamenii simpli, nu ştie sursa reală a acestui virus. Dar de multe ori ne place varianta senzaţională în locul celei reale.
De ce oare atacă atât de agresiv plămânii? Oare planeta vrea să îşi regleze proprii plămâni plini de scrumul pădurilor în flăcări sau răniţi de duritatea drujbelor care nu mai contenesc să ucidă fără milă aurul verde?
De ce oare acest virus are un nume atât de sugestiv? Corona... Oare pentru că noi, coroana creaţiei, am uitat să mai ţinem cont de faptul că suntem în vizită pe acest pământ, în această imensă grădină a lui Dumnezeu? De ce oare acest virus este distrus de caldura care înseamnă, în mod paradoxal, viaţă şi lumină, dragoste. Poate acesta este leacul. Să conştientizăm cu toţii că suntem unicii vinovaţi pentru lacrimile naturii şi ale cerului. Dar ni s-a mai dat o şansă. Poate ultima. Cine ştie?
Am citit că după rugăciunea aprinsă a părinţilor din Athos în noaptea de 27 martie, în dimineaţa zilei de 28 martie muntele sfânt al Maicii Domnului a fost îmbrăţişat de un superb curcubeu. Ca în vremea lui Noe... Dumnezeu dă semne că vrea să ne împăcăm.
Ca la începuturile lumii
Şi ne-a dat acest respiro ca să ne amintim că acele sunete "deranjante" din copaci sunt păsări, care pot gândi la fel despre maşinile oamenilor. Că atunci când alergăm înnebuniţi şi robotizaţi după bani şi averi şi faimă deasupra noastră este un cer care parcă niciodată nu a fost atât de albastru ca în aceste zile de izolare. Că florile şi pomii nu sunt făcute pentru a fi rupte, ci pentru bucuria noastră a tuturor. Şi lista poate continua...
În aceste zile totul pare înmărmurit. Ca la începuturile lumii. Dar natura este plină de viaţă. Doar noi suntem în colivie de această dată. Parcă se aude glasul lui Dumnezeu, trist: "Adame, unde eşti?" Îi este dor de noi deși Îl răstignim nepăsători în fiecare clipă.
Este posibil să avem şansa de a primi Sfânta Lumină. Poate nu ne dăm seama că interdicţia de a mai participa la slujbele Bisericii a fost pusă chiar în duminica Sfintei Cruci şi înainte de Bunavestire. Jertfa, începutul şi sfârşitul. Dumnezeu ne mai dă o şansă unică şi neaşteptată ca de această dată să reparăm greşeala lui Adam şi să primim veşmânt luminos în loc de hainele de piele cu care am ajuns pe pământ după izgonirea din Rai. Este în aer ceva care parcă şopteşte că dacă ne vom întoarce cu adevărat la credinţă şi la valorile lumii ne vom recăpăta haina de lumină în pragul mormântului gol al Celui care învinge orice virus şi chiar moartea prin Trupul şi Sângele Său. Ni se cere doar să credem. Și Lumina va veni!