Creştin-Democraţia – a treia cale!Silviu Alupei 30.05.2019
■ Ce şanse are Creştin-Democraţia din România să renască după eşecul guvernării Convenţiei Democratice din România (CDR), între 1997-2000 – eşec cauzat de infiltrarea cu succes a eşaloanelor II şi III ale PCR şi Securităţii (de tip KGB) în structurile Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (PNŢCD)?
■ Liviu PETRINA, unul dintre fondatorii Democraţiei Creştine, în 1990, collaborator permanent al Seniorului Corneliu Coposu, crede – la venerabila sa vârstă de 79 de ani – că „întemeierea unui partid puternic, conservator, creştin-democrat radical, deplin ancorat în fiinţa Neamului Românesc, poate fi soluţia viabilă a ieşirii societăţii noastre post-comuniste din criza morală, blocajul politic şi dezastrul economic în care se află Ţara”.
Această pagină, dedicată Creştin-Democraţiei din România postcomunistă, este răspuns la interesul arătat de mulţi cititori fideli ai „Conştiinţei” faţă de articolele din ediţia de CENTENAR (decembrie 2018), intitulate „România Unită, Anti-România, Pseudo-România! Ce va urma?” şi „Nevoia sociopolitică de morală creştină” (în care liderii creştindemocraţi Ion VARLAM şi, respectiv, Virgil Gabriel PĂUN au radiografiat starea societăţii noastre prin prisma principiilor şi valorilor Creştinismului şi ale Doctrinei Sociale a Bisericii).
Legea Lustraţiei
În viziunea lui Liviu PETRINA, fost membru marcant al Creştin-Democraţiei în primul parlament postcomunist (C.P.U.N. - 1990), România va reuşi să scape definitiv de tarele comunismului „doar dacă o forţă politică românească va acţiona stăruitor pentru realizarea aspiraţiilor neîndeplinite după Revoluţia anticomunistă din 1989”: „Trebuie şterse toate urmele bolşevizării, rămase chiar şi în nume de instituţii, străzi, cluburi sportive, în simboluri şi aşa-zise sărbători de factură sovietică. Vom asigura aplicarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (Legea Lustraţiei – n. m. S. A.). Vom urgent «Procesul Revoluţiei» şi al «Mineriadei». Vom solicita o Comisie din Parlamentul European care să cerceteze şi să identifice vinovaţii de tergiversarea acestor procese timp de trei decenii. Vom pleda stăruitor pentru un Proces al Comunismului, aşa cum s-a procedat în cazul nazismului!”.
Lipsa credinţei
În calitate de vicepreşedinte al Forumului Civic Creştin, Liviu PETRINA „împărtăşeşte poziţia acestui important ONG românesc, cu privire la căile de ieşire din criza morală în care se află Poporul Român”. Într-un document al „Comitetului de Iniţiativă Naţională” pentru relansarea Creştin-Democraţiei, Liviu Petrina arată substratul ideologic al acestui colaps moral şi spiritual din secolul 21: „Această criză a început în civilizaţia noastră odată cu aşa-zisa «emancipare» de sub autoritatea Bisericii, de sub orice autoritate, propagată de raţionalismul iacobin şi de materialismul marxist. Anarhia nu a putut fi susţinută pe plan teoretic, dar – din păcate – pe planul mentalităţii şi al comportamentului individualist, aceasta face astăzi ravagii în întreaga societate. Tot mai mulţi oameni responsabili înţeleg că lipsa credinţei în Hristos este cauza principală a dezastrului în care trăim”.
Creştinii loiali
Ca fondator al primului partid creştin democrat din România, în 1989, (care a fuzionat, în 1990, cu PNŢ-ul istoric al Părintelui Patriei Iuliu Maniu, şi a dat naştere PNȚ-CD-ului sub conducerea Seniorului Corneliu Coposu), Liviu Petrina a punctat – pentru România creştină a secolului 21 – rolul Bisericii lui Hristos asupra treburilor comunitare şi atitudinea instituţiei divino-umane faţă de democraţie: „Biserica trebuie, în cadrul menirii sale mântuitoare, să-i îndemne pe creştini a fi deschişi dragostei faţă de aproapele, să-i determine să fie cinstiţi, loiali comunităţii. Biserica însă trebuie să fie deasupra poziţiilor partizane; ea nu trebuie să se identifice cu o anumită doctrină sau cu un anume partid politic”. „Menirea Bisericii lui Hristos este mântuirea sufletelor; nu poate şi nu trebuie să fie înlocuită cu preocuparea pentru realizarea unei societăţi pământeşti. Dar nici dezinteresarea totală a Bisericii faţă de treburile Cetăţii, de binele societăţii pământeşti nu este permisă”.
„Biserica trebuie să furnizeze societăţii, partidelor politice, un număr cât mai mare de oameni puternici spiritual, care – pe baza Credinţei în Dumnezeu, sunt capabili să pună interesul general deasupra celui personal [...] Omul nu poate fi despărţit de Dumnezeu, nici politica de morală”.
Duşmanul ereditar
Ca diplomat de carieră (acuzat de Securitate şi de uneltele KGB că ar fi fost „Şeful Secţiei PNŢ din MAE”, în 1977, apoi mazilit politic), Liviu Petrina ne oferă strategia de apărare a României creştindemocrate faţă de Rusia Sangvinară – „duşmanul ereditar al Neamului Românesc”: „Vom acţiona pentru abandonerea de către RUSIA a politicii sale hegemonic în zona noastră. Vom combate prin alianţe locale sau regionale tendinţele hegemonice ale imperialismului rusesc.
Implicarea Bisericii
În documentul intitulat „Implicarea Bisericii şi a creştinilor în viaţa cetăţii”, juristul Liviu Petrina configurează reperele Doctrinei Sociale a Bisericii în cel mai simplu limbaj posibil, accesibil omului postmodern – un „om” moleşit de consumerism, de ateism, de indiferentism civil şi politic: „Cum politica afectează – în bine sau în rău – toate aspectele vieţuirii, este azi tot mai necesară, chiar imperativă, implicarea creştinilor, inclusiv a Bisericii, în viaţa cetăţii. Scopul fiecărui creştin este mântuirea, dar aceasta nu se poate obţine decât prin dragoste şi fapte bune faţă de semeni şi, deci, faţă de societate. Un creştin SINCER trebuie să participe cu toată priceperea şi zelul său la activitatea politică, deoarece aceasta este un instrument al mântuirii sale”.
Antidot pentru totalitarismul neo-marxist Ion Varlam, fost deţinut politic, membru marcant al diasporei româneşti, fost preşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi . Cei mai vinovaţi de situaţia actuală nu sunt comuniştii, în primul rând, ci “oamenii noştri”, care ies în piaţă şi protestează împotriva unor rele secundare, fără să se înţeleagă între ei asupra esenţialului, care este: înlăturarea regimului.
Politicienii promovaţi de massmedia pe locul de lideri par interesaţi de accesul la deliciile oferite de putere mai degrabă decât de schimbările fundamentale pe care le aşteaptă de la ei naţiunea. Scopul lor vizibil apare ca fiind accesul la sistem şi eventuala lui reformare din interior, necum demantelarea şi înlocuirea acestuia.[...]
Această atitudine ţine de disidenţă,nu de opoziţie, iar disidenţa nu este decât o deviere tactică: ea pretinde să urmărească prin mijloace diferite acelaşi obiectiv strategic: “construirea socialismului”, adică a versiunii actualizate a totalitarismului marxist. Să nu uităm că bolşevicii de rezervă, urmând directivele Kremlinului şi recurgând la expediţiile teroriştilor deghizaţi în mineri, au instaurat aşazisa “democraţie originală”, adică noul totalitarism de care nici acum, după 30 de ani, nu scăpăm.[...]
Obiectivul fundamental pentru Români este de a scăpa de sistemul care – şi fără Marx şi comunism – este însăşi expresia politică a crimei organizate. Atâta vreme cât nu ne vom înţelege asupra acestui obiectiv fundamental şi comun, care înseamnă lichidarea totalitarismului comunist după modelul aplicat fasciştilor în 1945, nu vom reuşi să ieşim din starea de disoluţie, suntem în pericol de a vedea cum se restaurează sistemul partidului unic. Iar aceasta, sub ochii unui Occident inconştient sau incapabil de a percepe realităţile din spatele fostei Cortine de Fier.
Vinovaţi între toţi de starea actuală sunt pretinşii specialişti şi experţi, propulsaţi în viaţa publică ca “analişti politici” sau ca “politologi” puşi să ne explice ceea ce se petrece sub ochii noştri, tocmai ca noi să nu înţelegem semnificaţia faptelor.[...]
Ceea ce se întâmplă acum în Venezuela ne aminteşte ceea ce am trăit noi în 1945-1950 şi dovedeşte cu pestemăsură că sistemul criminal inaugurat de bolşevici continuă şi astăzi să fie cea mai mare ameninţare pentru pacea lumii, pentru libertatea popoarelor şi pentru dreptul oamenilor la viaţă – într-un cuvânt, pentru democraţie.
Spre deosebire de cel naţionalsocialist, totalitarismul bolşevic îşi manifestă vitalitatea prin capacitatea de a-şi asigura perenitatea, sfidând în continuare – acolo, când şi unde vrea el – duşmanul său real şi constant: Democraţia. Aparenta dispariţie a totalitarismului originar este masca metastazelor pe care ni le pregăteşte Moscova. Să vină cineva să ne demonstreze că actualul regim de la Bucureşti nu este un contributor active al difuzării acestor manifestări de cancer secundar şi că nu urmăreşte restaurarea integrală a regimului abolit, de formă, în decembrie 1989.[...] Ca obiectiv strategic imediat, propunem partenerilor noştri susţinerea constantă şi perseverentă a unui proiect de lege destinat combaterii hegemoniei ideologice a totalitarismului inspirat de doctrina lui Marx, eliminării monopolului mediatic al stângii totalitare.
Acţiuni urgente
1. Legiferarea Punctului 8 de la Timişoara, echivalentul denazificării Germaniei;
2. Eliminarea discriminării dintre comunism şi nazism – un demers la Comisia contra discriminării, privitor la inadmisibila discriminare dintre nazism/ fascism şi comunism;
3. Restituirea proprietăţii private către deţinătorii îndreptăţiţi căci legile privitoare la privatizare şi la restituirea proprietăţilor sunt doar un mod perfid de însuşire în beneficiul potentaţilor iscaţi din PCR. Restituirea în fapt a proprietăţilor este nu numai un act de dreptate istorică, ci lipseşte neo-totalitarismul şi de mijloacele economico-financiare care îi dau putere nemeritată;
4. Re-întregirea Ţării în graniţele sale fireşti.
NR. Acest articol cuprinde fragmente din documentul “APEL pentru Alianţa ANTI-SISTEM”, redactat de liderul creştindemocrat Ion Varlam în aprilie 2019, la Bucureşti, şi adresat Poporului Român ca semnal de trezire la viaţă.
Liniile doctrinare
Curentul creştin-democrat, declanşat recent în România de liderii Ion VARLAM şi Liviu PETRINA, aduce în faţa românilor a treia cale (depăşind rotativa sterilă-postcomunistă – a falsului liberalism în aşa-zisa opoziţie cu falsa social-democraţie pcr-istă). Aşadar, creştin-democraţia, în România secolului 21, are următoarele linii doctrinare:
►„Progresul material nu cere eliminarea credinţei şi moralei din viaţa societăţii. Educaţia creştină şi participarea la viaţa Bisericii au ridicat şi au întărit demnitatea persoanei”.
► „Vocaţia occidentală a Naţiunii Române nu cere imitarea slugarnică a modelelor ideologice distructive”.
► „Identitatea naţională a Poporului Român este întemeiată pe civilizaţia creştină”.
► „Familia este celula fundamentală a societăţii, iar căsătoria este uniunea naturală între un bărbat şi o femeie”.
► „Legiferarea prostituţiei, a concubinajului şi a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex sunt contrare moralităţii şi sănătăţii”.
Vom cere Rusiei să-şi exprime scuze pentru toate nedreptăţile făcute Poporului Român. Vom cere restituirea imediată a Tezaurului Naţional, găzduit la un fost Aliat. Vom cere ca Rusia să sprijine în mod sincer dezrobirea Basarabiei, să oprească orice încercare de dominaţie asupra Bisericii Ortodoxe de acolo şi să contribuie direct la re-aducerea Teritoriilor Româneşti din Răsărit între fruntariile Statului Român, aşa cum au fost acestea la 1 septembrie 1939[...]. „Vrem şi sprijinul aliaţilor noştri pentru a rezolva diplomatic contenciosul româno-rus. [...] Să nu se uite de către Rusia că România este partener strategic pentru S.U.A. pe plan militar, economic, academic. [...] Rusia trebuie să înţeleagă că este mai puţin costisitor pentru ea să cadă la înţelegere cu noi, decât să ne ducă la o neîncredere care să facă din România un candidat permanent la alianţe anti-ruseşti [...]”.