Dispărem sau înviem? Genomul poporului românSilviu Alupei 12.04.2018

■ Acum, în luna aprilie 2018 a Sfintelor Paști, când ÎNVIE­REA Mântuitorului Hristos ne trezește la viață – fiind și anul sărbătoririi primului Centenar al ROMÂNIEI UNITE – să ne întrebăm, ca moștenitori ai jertfelor Marelui Război de ÎN­TREGIRE , cum ar fi cu putință:

1. ÎNVIEREA Neamului;

2. RENAȘTEREA Poporului;

3. SCHIMBAREA Societății;

4. ÎNNOIREA României.

■ Inspirația și curajul acestui demers jurnalistic (creștin) ne-au fost amplificate de efortul intelectual și elanul spiritu­al ale subtilului filosof Constantin Noica (1909-1987), mate­rializate în a sa lucrare „Schiță pentru istoria lui «Cum e cu putință ceva NOU?»”.

■ Ne întrebăm și noi, în 2018: „Cum e cu putință NOUL în viața românilor din secolul XXI?” Mai precis, cum ar fi po­sibilă o ÎNVIERE (religioasă, intelectuală, culturală, civică, economică și politică) a României post-comuniste?

■ În fața dezastrelor economic (ireparabil?), demografic (iremediabil) și migrațional (imposibil de stopat?) din ulti­mul deceniu, intelectualii creștini din România și Diaspora s-au blocat, se pare, în gândirea pesimistă, la nivel de sim­plă și repetitivă constatare a răului ce guvernează țara din 6 martie 1945 și până azi, în 2018. „Nimeni nu mai poate imagina soluții viabile pentru viitor” – auzim pretutin­deni.

■ Dispariția biologică a Poporului Român din spatiul carpa­to-danubiano-pontic este un pericol iminent. Instituțiile de forță, de apărare ale Statului Național Unitar numit România, precum MapN, CSAT, SIE,SRI, MAI etc, toate cu departamente și direcții specializate în analize şi sinteze de informații de siguranța națională și securitate, conștientizează acest în­spăimăntător pericol?

■ Cei cu sensibilitate la viitorul Națiunii, visăm totuși o ÎNVIERE a României din moartea clinică. Acum, după o sută de ani de la Marea Unire și înfăptuirea României... moderne, aproape toți intelectualii creștini se limitează la inven­tarierea şi comentarea nenorocirilor seculare (deveni­te pattern-uri în gândirea și comportamentul românilor): • RATAREA proiectelor • ERORI fatale • LAȘITĂȚI mascate • GREȘITELE direcții • DEZERTĂRI morale • DEFECTE neco­rectate • DICTATURI acceptate în serie (1938-1940; 1941- 1944; 1945-1989) • REGIMURI pseudo-democrate (1990- 2018) • REPUBLICĂ satanizată • ABANDONAREA Monarhiei • MARGINALIZAREA Bisericii.

■ Cele patru tipuri de evenimente macro-sociale (ÎNVIE­REA, RENAȘTEREA, SCHIMBAREA ȘI ÎNNOIREA), așteptate cu emoție în viața României, se pot produce. Succesiv sau si­multan. Însă doar în anumite condiții (voință națională de supraviețuire biologică în acest spațiu carpato-danubia­no-pontic, voința politică debarasată de mentalul kgb-ist, viața curată în rânduială creștină etc.). Și doar cu ajutorul divin prin binecuvântarea Bisericii lui Hristos și cu protecția Duhlui Sfânt. Adică, în alte cuvinte, prin RECREȘTINAREA SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI ACTUALE (devastată de ateism, devorată de ideologia NEW AGE, deconectată de la morala creștină).

■ Am descoperit români cu creiere puternice, cu inimi în­flăcărate pentru viitorul țării, cu suflete generoase pentru moștenitorii acestui „spațiu ortodox”, care au cugetat asu­pra renașterii din CENUȘĂ, ca pasărea PHOENIX, a Neamului nostru.

■ Criminalul (comunist) V.I. Lenin a sfidat lumea creștină a Răsăritului ortodox, afirmând – înainte de a se duce în iad – că atunci când va cădea bolșevismul, supravietuitorii aces­tui regim „vor trebui să construiască nu pe ruine, ci pe CENUȘĂ”.

■ Savantul George Emil Palade într-un fenomenal inter­viu dat în California, acum 19 ani, despre viitorul Neamului nostru, ne-a prevenit că românii reacționează, la unison și salvator, doar atunci când au ajuns... CENUȘĂ. Și tot atunci aplică soluția păsării PHOENIX, cu o disperare și un eroism unice în istoria Europei.

■ Revista CONȘTIINȚA, cu editorialul „FIE SĂ RENASCĂ!” din numărul trecut, semnat de pr.dr. Mihai Claudiu Băză­van (fondatorul publicației), a relansat în spațiul laic și cle­rical ideea posibilității salvării Neamului nostru, în prag de colaps, prin miracolul păsării PHOENIX.

■ Finalul optimist al editorialului (cu parafrazare din ver­surile trupei PHOENIX: „Din cenușa-i proprie și din propriul scrum/ Fie să renască țara românească!”) ne-a inspirat reali­zarea acestui documentar. Concluzia editorialului, formulată de preotul-publicist dr. Claudiu Băzăvan apare ca o directivă de conștiință creștină pentru români: „Mergem pe urmele Mântuitorului, prin moarte şi Înviere, cu ţară cu tot!”.

■ Întrebarea... întrebărilor: să fi ajuns românii o nație care practică masochismul etnic? O nație care a ținut cu tot dinadinsul să-i dea dreptate bolșevicului Lenin, cel care ne-a vrut... CENUȘĂ? S-ar părea că da, fiindcă filosoful creștin (și pedagog de geniu al națiunii) Vasile Băncilă, în ale sale cugetări și analize (scrise sub prigoană, între 1945-1978), redactate în „FILOSOFIA NAȚIUNII”, ne-a atenționat asupra masochismului etnic. Sunt texte zguduitoare, realități cu­tremuratoare!

■ După analizele psiho-sociologice ...nanometrice ale filoso­fului Băncilă și după semnalul savantului Palade (din SUA, în 1999) au urmat textele cu penetrare de RMN ale dr. Șerban Milcoveanu (2002-2009), fost președinte al Studențimii Creștine Române (între 1936-1940), liderul moral si inte­lectual al universitarilor tineri din UMF ,,Carol Davilla” (intre 1940-1945), veteran de război decorat cu Steaua României și Coroana României.

■ Am selectat gânduri de foc, cuvinte de foc, pentru a con­tribui, în anul 2018, la ÎNVIEREA României.

Viziune și speranță

Prof.univ.dr. Nicolae M. Con­stantinescu, chirurg de clasă mondială (membru al International College of Surgeons, profesor-invitat la Univer­sitatea Columbia – SUA și la spitalele Cochin din Paris și Grosshadern din Munchen) este un exponent al adevăratei democrații-creștine din România post-decembriste.

În calitate de consilier prezidențial (1996-2000), a plecat în USA pentru a reface legăturile româno-americane în plan științific, universitar și cultural. Legături rupte de comuniști între 1945-1996.

Acolo, la Universitatea La Jola din San Diego (California), profeso­rul Nicolae Constatinescu l-a întâl­nit pe savantul româno-american dr. George Emil Palade (premiant Nobel, în 1974, pentru fiziologie și medicină, specialist in biologie celulară). Savan­tul Palade (1912-2008) e considerat după un ignorat „top I.Q.” (întocmit de intelectualii liberi din Diaspora, neracolați de DIE-SECU-PCR-KGB), drept unul dintre românii post-belici cu cele mai puternice creiere, după savantul Mircea Eliade (1907-1986) și după dr. Șerban Milcoveanu (1911-2009), publicist de geniu, cel mai bun specialist de medicină internă al României post-belice (1955-2009).

Interviul luat savantului Palade a fost inițial publicat în revista „Meridi­anul Românesc” din Chicago, în 1999, și republicat de prof.dr. N. Constantinescu în „Cugetarea Europeană” nr.2/2011, cu titlul „Genomul poporului român în viziunea lui George Emil Palade”. Afirmațiile Savantului Palade au mișcat conștiințe, în Diaspora americană și europeană, au generat speranță și vizi­une în România dominată, și în 1999 ca și azi, de neo-comunism cu față... umană. Reproducem, cu acordul repu­tatului chirurg prof. univ. Nae Constan­tinescu, pentru CONŞTIINȚA, pasajele axate pe tema renașterii României din... cenușă.

„Ca pasărea PHOENIX”

George Emil Palade, California, 1999: „D-le doctor Nicolae Constantinescu, lucrurile se vor îmbunătăți la Români. Și-ți spun aceasta fiindcă așa cum fiecare om are genomul lui, la fel se poate vorbi și de o genomică a unei nații, care la Români este reprezentată de capacitatea formidabilă de renaște din cenușă [...]. Și lucrul acesta a reverberat pe tot teritoriul țării noastre ori de câte ori românul, distrus material și sufletește, a avut forța de a o lua de la în­ceput [...]. Românii își reclădesc gospodări­ile din cenușă, la fel ca pasărea PHOENIX, pasărea mitică ce poseda proprietatea de autoincendiere periodică și de regenerare din propria cenușă”.

„Comparația cu pasărea PHOENIX nu se referă doar la refacerea din cenușă, ci și la longevitatea extraordinară a ei, care o plasa în rândul ființelor nemuritoare”.

„[...]Pentru a construi o Românie vi­abilă și onorabilă aveți nevoie de modele ale unor oameni normali. De oameni de onoare, care-și respectă cuvântul dat”.

„[...]Domnule doctor, Românii aflați la intersecția a trei imperii, au avut de su­portat situații dintre cele mai grave în ul­timile sute de ani, și totuși au ieșit la lman. Gândește-te că în 1917, rămăsese din Ro­mânia o limbă de pământ între Carpați și Prut. Dacă cineva ar fi spus atunci că în ceva mai mult de un an se va reface Româ­nia din Muntenia, Moldova și Transil­vania, ar fi fost taxat de nebun. Și acest lucru, iată, s-a întâmplat! La fel se va re­face și acum România, dar trebuie puțină răbdare”.

„Filosofia Națiunii”

VASILE BĂNCILĂ (1897-1979), Opere, vol. XII - „FILOSOFIA NAȚIUNII”, cap. „Evoluția națiunii”, p. 231: „ În chip excepțional poate urma un fel de REÎNVIERE, o reîncepere, oarecum de ciclu, dar în altă formă, adică o întinerire, o renaștere [...]”.

Opere, vol. X - „EXISTENȚA RO­MÂNEASCĂ”, cap. „Românism transce­dental şi românism empiric”, p. 328: „Trebuie să ne corectăm pentru a putea intra în istorie, în epoca modernă [...]. Nae Ionescu a cerut a valorifica Ortodo­xia. Iorga a cerut muncă. Nichifor Crainic cere eroism, activism și este contra cro­nicarului, cu «omul sub vremi». [...] Toa­tă problema e aici: dacă vrem să trăim în epoca modernă, trebuie să ne schim­băm. [...] În sensul lui Nae Ionescu: «nu pașoptism, ci depășire, împlinire»”.

Opere, vol. X - „EXISTENȚA RO­MÂNEASCĂ”, cap. „Defecte românești”, p. 336: „Lipsa de simț social • [...] • cioco­ism, furt, cleptomanie colectivă, lipsa res­pectului pentru om; lux • politicianism – acesta este o sinteză de furt, lux și ciocoism • delațiune – la mulți, trădare; la unii, psi­hologia «vânzării» • improvizație ușoară • secăturism și lichelism • inconsecvență (morală și politică) • lipsa tragicului, a ma­rii seriozități, a problematizărilor, superfi­cialitate • lipsa dramei morale, personale, a personalității interioare • înjurătura • stricarea limbii • amestec de infantilism și senilitate (ceva foarte trist pentru cultură și pentru spiritul public) • [...] • incapaci­tatea, adesea, de reorganizare • nepotism • [...] • neunitate, neunificare antropologică de tip etnic (în ciuda marii noastre unități etnice sufletești și lingvistice”).

„O boală etnică”

VASILE BĂNCILĂ, Opere, vol. XII - „FILOSOFIA Națiunii”, cap. „Masochis-mul etnic şi masochis-mul românesc”, p. 142: „Există o boală care se cheamă masochismul etnic și de care suferă și românii [...]. Acest masochism a fost infiltrat în structura noastră, de străini. Și el formează o dâră istorică de la Simion Dascălu la Emil Cioran. Masochismul românesc e o boală etnică, dar Cioran e și din punct de vedere individual un caz patologic. Așa că el e de două ori morbid. El reprezintă o boală etnică a românilor, dezvoltată pe stratul maladiv al unui individ bolnav în el însuși – bolnav de dezechilibru, de disperare și de orgoliu. De altfel, prea s-a făcut caz de Cioran: tocmai asta a vrut și el!”.

DORA MEZDREA (biogra­ful şi editorul operei marelui fi­losof creștin şi pedagog al națiunii), prefață la „FILOSOFIA NAȚIUNII”, Editura ISTROS – 2016: „Cercetările lui Vasile Băncilă au rămas în rezumat, deși avea să reflecteze în continuare, vreme de alți 15 ani, asupra lor, până la moartea sa, 1979. [...] Actualitatea acestor reflecții, cu nuanțări de o rară finețe conceptuală, este nezdruncinată; și anume, toate însemnările privitoare la masochismul etnic și la cel româ­nesc, în special, valabile acum 60 de ani, ca și astăzi și întotdeauna (Băncilă a redactat 16 fișe pe teme diferite sub titlurile „Masochism etnic” și „Masochism românesc” – nota red. S.A.)”.

„Popor de margine”

VASILE BĂNCILĂ - „EXISTENȚA ROMÂNEASCĂ”, cap. „Destinul româ­nilor”: „Determinism istorico-geografic, împrejurările geopolitice. Destinul nos­tru rezultat din poziția noastră geogra­fic-istorică. [...] Rolul istorico-geografic: popor de margine – la marginea Europei culte; deci popor militar plus popor care să-și dezvolte simțul internațional (re­vista CONȘTIINȚA, în edițiile din ianua­rie și februarie/martie 2018, a punctat și analizat această realitate geopolitică și militară în care se află România or­todoxă, la frontiera dintre Statele Unite ale Europei – SUE, NATO, SUA și Rusia – nota red. S.A.)”.

Cap. „Melancolia românească”, p. 413: „1 – O țară frumoasă, paradisi­acă; 2 – Diviziunea în trei principate; 3 – Dar în «calea răutăților» și ca mărul la drum. Năvălirile barbare, tătare, «cei de dincolo», comuniștii, țiganii. Locul unde s-au bătut munții în capete, striviți în­tre trei sau chiar patru imperii (Reich, Ruso-țarist, Otoman, Austro-ungar). Obiect de târguială între potentații Eu­ropei (Napolen și Țar, Churchill și Stalin etc.). Vrăjmășie circulară: turcii ne-au despărțit de Occident și de latinitate; 4 – Exploatare socială. Boieria rea și fanari­otă; și arendașii «dincoloiști» (de unde a început 1907: Mochi Fisher). «Săracul n-are soare, nici zile de sărbătoare». 5 – Concluzia: «Bună țară, rea tocmea­lă...». Din această antinomie de destin s-a născut melancolia românească [...]. Echilibrul nostru sufletesc: elenic, în­muiat în melancolie, o ușoară blazare, sentimentul relativității pe fond de re­fugiu în absolutul transcendent”.

„Sinucideri naționale”

VASILE BĂCILĂ, Cap. „Autobi­ografia poporului român”, p. 414: „Nația noastră nu s-a realizat deplin. Tre­buia sau trebuie să mai dăm câțiva Emi­nescu, Blaga, Nae Ionescu, Crainic, Pâr­van, Enescu, Brâncuși, Grigorescu etc.”

„Două sinucideri la români:

1 – Când nu mai făceau copii (câte 30-40 de avorturi pe zi în maternități în perioada 1944-1964). [...] Medicii erau premiați pentru câte avorturi operau zilnic (după 1990, tendința de sinuci­dere ca neam, în plan biologic, a reapă­rut, ajungându-se în 1995 la 200-300 de avorturi pe zi în maternități – nota red. S.A.). [...]

2 – Când voiau să plece «dinco­lo». Asta în țara în care veneau oamenii, nu plecau. Sufeream de imigrație, nu de emigrație. Acest fenomen a rămas în mare parte și azi, în 1975; să-l urmă­resc plastic: a doua părăsire a Daciei (după cea aureliană)! Amândouă aceste fenomene iarăși pot fi intitulate: două sinucideri naționale [...] Asta a schimbat demografia României. Ce dezastru! [...] Fuga cetățenilor români peste granițe (păcat, domnule Vasile Băncilă, că nu ați mai trăit până astăzi, în 2018 să vedeți fenomenul migrațional apocaliptic, la românii... iubitori de „neam și țară” – nota red. S.A.) ”.

„Direcția justă”

DR. ȘERBAN MICOLVEANU • „2002 – ÎNCOTRO MERGE ROM­NIA? CURAJUL ÎNNOIRII. DIRECȚIA JUSTĂ”, p. 10: „[...] Rațiunea de Stat a României este de a fi în neîncetată alianță politică, economică şi militară cu Occidentul, dar nu cu Occidentul care abandonează, ci cu Occidentul care apară granița de Est a continen­tului nostru unitar Europa.”

„Țările mari şi puternice, ca United States of America fac po­litica externă care le prelungește şi exprimă politica internă. Dar ţările mici şi agresate, ca România, sunt obligate a face politica internă care corespunde exigențelor decise de po­litica externă”.

Cap. „S-a intrat în autodis­trugere”, p. 85: „După Revoluția anticomunistă din 1989, [...] s-a făcut din Români: o treime şomeri, o tre­ime milogi şi o treime muribunzi. Tra­gedia este că această autodărâmare a României apare drept propria noastră operă sinucigașă: în primul rând, că o patronează partide şi gu­verne alese prin vot de noi înșine; în al doilea rând, pentru că niciun economist, niciun sociolog, niciun polito­log şi niciun istoric nu semnalează conspirația; în al treilea rând, pentru că de nicăieri nu apare să se formeze un partid protestatar şi să se orga­nizeze o reacție de salvare”.

„Dezarmarea Statului”

DR. ȘERBAN MILCOVEANU, Cap. „Nu se poate spera în dușmani”, p. 116: „În Occident există și acum o indispoziție cu privire la apariția după 1859 a români­lor în politica europeană. Timp de 18 seco­le s-a considerat teritoriul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră drept: un veșnic culoar de trecere, un veșnic câmp de bătă­lie, un veșnic deșert nelocuibil și, deoda­tă, Napoleon III «inventă» un popor au­tohton și apare o națiune cu pretenție de Stat. De la explicația de produs fabricat de diplomația franceză s-a trecut la acuzația că nu merităm acest teritoriu și că trebuie să dispărem din Istorie”.

Cap. „Momentul politic contem­poran - 2002”, p. 215: „S-a rezistat 2000 de ani în istorie. Poporul român n-a fost exterminat în cei 1000 de ani de năvăliri barbare din Asia în Europa. În continuare, 800 de ani, poporul român a supraviețuit pe pământul său strămoșesc și a rezis­tat între trei imperialisme cotropitoare, anexioniste și deznaționalizante”.

„Iată că de la Revoluția din 1989 sunt 13 ani și: a – tineretul emigrează în masă; b – natalitatea a coborât sub mortalitate; c – cheltuielile Statului întrec încasările de impozite; d – se privatizează serviciile publice, ceea ce este o dezarmare a Statului, deci com­plot antistatal, oficial și legal, e – nu mai există nici speranță și nici certitudine pentru a construi aici, în România”.

DR. ȘERBAN MILCOVEANU – volumul „CINE SUNT FORȚELE OCULTE?”, editat de „Liga pentru Apărarea Adevărului Istoric”, 2007: „Din punct de vedere extern, aderarea la NATO și integrarea în UE sunt mai mult decât necesare și absolut obliga­torii. Fără NATO și UE nu este deloc ex­clusă dispariția Americii de Nord și a Europei, prin înnecarea lor în oceanul celorlalte continente, aflate într-o for­midabilă explozie demografică și într-o extraordinară expansiune industria­lă[...]”.

„Din punct de vedere intern, aici, în spațiul carpato-ponto-dunărean, lu­crurile stau altfel, și anume sunt cu foar­te mare risc. Riscul este să pierdem iden­titatea națională.

Riscul este să fim reduși la statu­tul de simplă populație.

Riscul este ca alta să fie clasa con­ducătoare – exploatatoare și noi, româ­nii, să fim întâi doar salariați și în final sa­lahori, servitori, prostituate, handicapați și cerșetori”.

„[...]Națiunile există și trăiesc mulțumită a trei factori: limba proprie, tezaurul tradițiilor strămoșești și va­loarea elitei. [...] Destinul României este și va fi voința celor care vor fi proprie­tarii pământului și patronii industriei, comerțului și băncilor. Aici este marele risc. [...] Constantin Argetoianu a spus cândva o vorbă mare: «Când a avut con­ducători români, Francmasoneria a fost favorabilă României». Se înțelege inver­sul, când a avut conducere străină. În economie, la fel ca în Francmasonerie, viitorul României va fi decis de identita­tea etnică și apartenența politică a celor care după 1 ianuarie 2007 vor fi titlularii proprietăților și patronii întreprinderi­lor. Adică noua clasă conducătoare a re­gizorilor din culise. Partidele, politicienii și ziariștii nu sunt clasă conducătoare, ci actorii de pe scenă”.

„România era în comă!”

Arhiva istorică i magazin științific „ÎNVIEREA”, 1993, editor dr. Șerban Milcoveanu: „În 1916-1917, Ro­mânia era în comă depășită, aproape moarte clinică și, deodată, asemenea pă­sării PHOENIX, a renăscut din propria cenușă și în plus cu toate provinciile istorice și la toate granițele etnice. Încă o confirmare a istoricului francez Ferdi­nand Lot că «Românii sunt o enigmă și un miracol în istorie»[...] Fiind așezată în «calea răutăților» din est și la «răscrucea marilor imperialisme» cotropitoare, este evident că România nu poate avea pacea și fericirea de care se bucură Portugalia și Norvegia. Întrebarea, mereu fără răs­puns, este pentru ce chiar noi, românii, să ne facem singuri suferințe, nenoroci­rii și tot felul de rele din ce în ce mai neașteptate?”.

„Ne așteaptă lupte grele”

DR. ȘERBAN MILCOVEANU: „Aderarea la NATO şi integrarea în UE nu ne aduc paradisul, ci sunt bătălii macroistorice, trebuind a avea victoria ca unică soluție de rezolvare [...]. Ne așteaptă lupte grele şi prezenta carte face parte din armamentul de apărare al României”.

„Arma cu care aderăm la NATO şi ne integrăm în UE este testamen­tul politic, pronunțat în iunie 1927 de Ionel I.C.Brătianu la Colegiul „Sfântul Sava” din București: «Timp de 1000 de ani, idealul poporului român a fost pe orizontală, pentru a ne strânge toți laolaltă, într-un stat național unitar. Acest ideal s-a înfăptuit în 1918. Acum, şi pentru viitor, idealul poporului român este pe verticală. Și anume, să construim civilizație şi să ne creăm cultură, pentru ca să justificăm posesia pământului carpato-ponto-dunărean și pentru ca întreaga omenire să ne respecte, fiindu-i utili. Dumneavoastră, elevii, pentru aceasta sunteți aici, la şcoală, ca să învățați şi să vă pregătiți să dați României Întregite civilizație şi cultură»”.

De același autor

• O carte A-TIPICĂ: „TAINA OMULUI – FIRESCUL RUGĂCIUNII”
• APOLOGET CARPATIN PENTRU SECOLUL 21
• MARTIRUL din CRAINICI