Episcopul Ignatie a destrămat aberațiile progresistului A. CaramitruSilviu Alupei 14.11.2019

  • Interogații retorice pro-occidentale despre «spiritul anti-occidental» al Bisericii Ortodoxe Române” – acesta este titlul scrisorii deschise publicate în presa on-line de P.S.IGNATIE al Hușilor, ca răspuns la atacurile anti-creștine lansate de progresistul Andrei Caramitru la adresa B.O.R. în această toamnă.
  • Textul a apărut inițial pe site-ul www.marginaliaetc.ro și cuprinde 13 întrebări devastatoare pentru toți progresiștii, globaliștii, soroșiștii și neo-marxiștii care continuă să creadă că Biserica Ortodoxă Română este lipsită total de apologeți în secolul 21.

Cu toată amabilitatea cuvenită, aș vrea să-i adresez câteva întrebări domnului Andrei Caramitru, care este sigur că deține certitudini inoxidabile despre „spiritul anti-occidental” al Bisericii Ortodoxe Române:

  1. Oare care dintre instituțiile din România deplânge, la modul concret și consecvent, în spațiul public, faptul că Europa își reneagă vehement propriile rădăcini creștine? O face cumva stânga progresistă și radicală și nu avem niciun indiciu în acest sens? (și aici sunt specialiști de calibru, care radiografiază excelent fenomenul descreștinării Europei: Pierre Manent, Joseph Weiler, Remi Brague și Horia-Roman Patapievici, un autohton).
  2. Oare această apologie pentru rădăcinile creștine ale Europei poate fi sinonimă cu spiritual eurosceptic sau anti-occidental? Sau devoalează o dragoste sinceră pentru starea originară care a determinat nașterea Europei și înregistrează o tristețe demobilizantă că a renunțat la proprii părinți?
  3. Oare a te raporta critic la decadența Occidentului este același lucru cu a fi anti-occidental? Oare a vorbi tranșant și explicit despre corupția din România, ca decadență morală, este sinonim cu faptul că nu îți iubești țara și că nu îți pasă de ea, „cultivând” un spirit anti-românesc?  Este ca și cum un pacient, când se duce la un medic, care îl diagnostichează cu cancer în fază incipientă, îi va spune oncologului: mă urăști, tu vrei să mor, de vreme ce îmi spui că trupul meu este pe cale de extincție fizică și de vreme ce îmi spui că în trupul meu  s-a instalat o celulă cauzatoare de moarte.
  4. Oare nu Biserica Ortodoxă Română a înființat structuri ecleziastice (episcopii, parohii și școli duminicale), care să aibă grijă, delicat și implicat, de identitatea etnică și culturală a milioanelor de români din Europa? Oare a avea grijă de conaționalii noștri plecați în Europa este sinonim cu a fi anti-occidental?
  5. Oare este doar o metaforă a spiritului pro-occidental faptul că majoritatea sacerdoților Bisericii Ortodoxe Române din Europa slujesc cel puțin bilingv pentru cei care nu cunosc limba română și sunt ortodocși? Oare este „spirit anti-occidental” să pui dimensiunea actului credinței mai presus de diferențierile lingvistice și etnice?
  6. Oare cei mai aprigi sau moderați critici ai decadenței (morale și politice a) Occidentului — Pierre Manent, Roger Scruton, Joseph Weiler, Rémi Brague, Gilles Lipovetsky, Jean Baudrillard, Alessandro Baricco, Olavo de Carvalho, Jean Sévilla, Bertrand Vergely, Pascal Bruckner, Marcel Gauchet, David Bentley Hart — sunt ortodocși români sau ierarhi/preoți ai Bisericii Ortodoxe Române și nu am cunoștință de o asemenea apartenență?
  7. Oare Biserica Ortodoxă Română este anti-occidentală că se îngrijește de patrimoniul spiritual al mănăstirilor din Bucovina, care sunt clasificate de specialiști, nu de părerologi, ca fiind ctitorii ale voievozilor români, numiți „basilei bizantini cu mâini gotice”? Goticul, cred că este convins cel în cauză, nu este o marcă specifică a Răsăritului, ci a Apusului.
  8. Oare nu în vremea stăpânirii diavolului roșu a critica era sinonim cu a fi anti, a fi împotrivă? Știu că a fi occidental semnifică tocmai a înțelege funcția critic drept pe un reper important în procesul cunoașterii.
  9. Oare este spirit anti-occidental că în marile universități ale Apusului studiază tineri ortodocși români susținuți material și moral de ierarhi și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române?
  10. Oare este tot spirit anti-occidental că editurile de carte ortodoxă au decis să traducă în limba română autori de teologie creștină din Occident?
  11. Oare istorie înseamnă combinație între emoție și subiectivitatea suprarealității, ca formă de plonjare în era post-truth, ignorând totalitatea faptelor concrete și obiective?
  12. Oare nu Biserica Ortodoxă (inclusiv, cea Română) are drept principiu organizatoric unul din principiile fundamentale ale Uniunii Europene: principiul subsidiarității? Biserica Catolică este organizată piramidal. Asta nu înseamnă că este mai puțin europeană sau occidentală. Dimpotrivă.
  13. Și o ultimă întrebare: oare este chiar așa pro-occidental să manifești o insomnia că și colțuroasă intoleranță față de instituția Bisericii Ortodoxe Române, care, din fericire, nu și-a propus niciodată să-I ardă pe rug pe cei care îndrăznesc să o conteste?

 

  • Revista Conștiința salută contra-ofensiva ierarhului BOR, Episcopul-apologet Ignatie al Hușilor, și publică acest text fulminant cu speranța că va da curaj intelectualilor mireni ortodocși și clericilor să își exercite dreptul la liberă exprimare într-o societate democratică, pândită de neo-marxism. (SilviuAlupei)

Un ierarh cu o pregătire ireproșabilă, morală și intelectuală

Dacă BOR ca instituție socială nu ar fi infiltrată de elemente oculte și persoane bine instruite să destabilizeze și apoi să controleze dinamica instituție (pe toate palierele, învățământ, socio-medical, activități de cult, așezăminte monahale, bioetică și patrimoniu), atunci ar fi cea mai sigură opțiune de a redresa moral, social, cultural și chiar economic întreaga societate românească.

Dacă s-ar uni ierarhii de talia Preasfințitului Ignatie (cu haina morții îmbrăcați, pentru că există presiuni la adresa lor mai mari decât la adresa politicienilor), ar mobilize și cataliza pe toți credincioșii...

Campania asiduă de calomnie la adresa Bisericii din ultimii 30 de ani a dat totuși roade și Biserica, cu un PR eficitar, nu a reușit să capaciteze credincioșii ca să își declare la referendumul pentru familie mărturia de credință și să-L aleagă peHristos contra lui Belial. Au fost preoți care au condiționat chiar acordarea Sfintelor Taine de mărturia enoriașilor.

Cuprinși parcă de furia celor ce strigau acum 2000 de ani „Răstignește-L, răstignește-L!”, alegându-l pe tâlharul Barabas în locul Mântuitorului, cei ce ne-au vândut copiii ideologiei de gen, de la baba de la țară până la academicianul erudit, au apostaziat de la credință,   trădându-și neamul și strămoșii. Era vorba de o mărturisire de credință, nu de politică, deci preoții care nu mai primeau în biserică pe apostaziați au avut perfectă dreptate din punct de vedere canonic și moral.

Acum există o fractură uriașă între acești titani ai spiritului uman, ridicați pe temelia conștiinței dogmatice a Sfinților Părinți și a culturii umaniste universal în egală măsură și creștinii mai mult sau mai puțin practicanți care au început să se delimiteze de Biserică.

Biserica nu mai este omogenă și nici nu se preconizează vreo șansă de revenire până când ierarhii și preoții nu își vor asuma martirajul. Doar sacrificiul, o jertfă colosală în masă a ierarhiei pentru credință și poporul lor mai poate îndepărta blestemul coborât pe neamul nostrum și a-l întoarce la destinul inițial de grădină a MaiciiDomnului!

 

N.R. Acest text a fost preluat de pe contul de facebook al publicistului Adrian Singurov. Textul a fost intens accesat (în mediul online, cu foarte multe redistribuiri în comunitatea BOR), imediat după ce atacurile mediatice ale progresistului Andrei Caramitru au fost contracarate de Episcopul-apologet Ignatie al Hușilor. Titlul aparține autorului, Adrian Singurov. (S.A.)

De același autor