Am spus-o de 100 de ori: ROMÂNIA UNITĂ!

2018 -Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi Aul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918

• Prin această Proclamaţie solemnă de la 1 ianuarie 2018, Biserica Ortodoxă Română a pus sigiliul de CREDINŢĂ CREŞTINĂ şi de SÂNGE de EROI peste Centenarul ROMÂNIEI UNITE .

• B.O.R. a pus jar pe capetele detractorilor Neamului Românesc, atacat şi din Est, şi din Vest, în mod programatic, sistematic, cu finanţări mascate, prin oficine mai mult sau mai puţin secrete, prin ONG-uri satanice, prin intelectuali publici ne-botezaţi etc.

La 1 ianuarie 2018, înaintea unei societăţi civile incorect ştampilată cu sloganul “Sunt ateu, deci rezist”, B.O.R. a ridicat steagul conştiinţei naţio­nale a românilor, unificaţi în hotarele is­torice, legitime.

În Cuvântul rostit la proclamarea solemnă a anului 2018 ca simbol al Cen­tenarului României Întregite şi al eroilor care s-au luptat şi s-au jertfit – aproape un milion, pentru idealul unificării, Pa­triarhul Daniel a readus în spaţiul public ideea de conştiinţă naţională şi de con­ştiinţă de neam. O mai făcuse Monarhul, care tocmai a părăsit această lume în de­cembrie 2017. Acum, Patriarhul!

“Creaţia lui Dumnezeu”

Cu această punctare a conştiinţei istorice: “B.O.R a avut o contribuţie majo­ră la promovarea conştiinţei identităţii şi a unităţii spirituale a neamului românesc. B.O.R a cultivat cu insistenţă în suflete­le credincioşilor români conştiinţa că au aceeaşi obârşie, ca neam, aceeaşi limbă romanică (neolatină) şi aceeaşi credinţă creştină.”

Nemuritorul istoric şi inegalabilul gânditor creştin Nicolae Bogdan ne-a lă­sat scris, în 1940, că drepturile românilor “sunt întemeiate pe esenţialul istoriei eu­ropene şi creştine.” Mai mult, că românii, în spaţiul carpato-danubiano-pontic “nu sunt o improvizaţie a arbitrariului uman, ci o creaţie a lui Dumnezeu” (a se studia lucrarea genială, intens prigonită şi dis­trusă de NKVD, KGB şi Securitatea PCR, intitulată “Funcţiunile istorice, europene şi creştine îndeplinite de naţiunea româ­nă”).

Istoricul ignorat

Reafirmăm şi noi, azi, împreună cu genialul istoric Nicolae Bogdan, că Ro­mânia Unită înseamnă: drepturi istorice, culturale, geopolitice şi militare IMPRE­SCRIPTIBILE!

România Unită i-a impresionat pe americani. “România Unită” este titlul unei lucrări colosale, scrisă de marele, dar ignoratul istoric american, Charles Upson Clark (1875-1960), ales de Academia Ro­mână în 1923 ca membru de onoare. Is­toricul american a urmărit viaţa ,evoluția și... involuția României Unite şi în timpul celui de al doilea război mondial. Pentru români, această conflagrație mondială a fost, în primul rând, un Război Antiso­vietic. Pierdut, însă, sub bagheta lui Ion Antonescu, un feroce dictator militar, mai fidel Fuhrerului decât Monarhului, Parla­mentului și Bisericii .

Tipologiile conştiinţei

Marele filoromân american, cer­cetător pentru probleme europene la Smithsonian Institute din Washington, rămâne, în istoriografia mondială, ca primul autor al unei enciclopedii despre România Unită, redactată într-o limbă de mare circulaţie euro-atlantică.

Steagul de conştiinţă naţională şi istorică ridicat sus, foarte sus, de B.O.R. (şi la propriu, prin construirea Catedralei Mântuirii Neamului), ne obligă acum în anul Centenarului, să ne “tomografiem” mintea şi sufletul colectiv şi să constatăm că în fibra noastră daco-romană exis­tă următoarele tipuri de conştiinţă, mai mult sau mai puţin sesizate la început de mileniu trei:

1 – conştiinţa religioasă şi bise­ricească (generatoarea unităţii de cre­dinţă creştină, omagiată – deocamdată, în 2018 – doar de B.O.R.!);

2 – conştiinţa politică (formatoa­rea unităţii naţionale într-un spaţiu căl­cat permanent și simultan de mai multe imperii sangvinare (Otoman, Rus, Aus­tro-Ungar etc.);

3 – conştiinţa militară şi război­nică-defensivă (cristalizată sub domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt – conştiinţă care a mobilizat soldaţii-ţărani să reali­zeze unitatea teritorială legitimă, după o reuşită efemeră a a martirului și Voievo­dului Mihai Viteazul);

4 – conştiinţa morală (care a permis naşterea comunităţii morale ro­mâneşti în cele trei provincii istorice ale Neamului Românesc);

5 – conştiinţa spirituală (care a generat înaltele finalităţi morale ale luptei milenare, mereu la baionetă şi cu sânge de eroi şi de sfinţi-martiri, dusă de românii creştini cu păgânătatea din Es­tul continentului european şi cu barbaria asiatică);

6 – conştiinţa etică (formatoarea mentalităţii că numai un ethos creştin – care să atragă Duhul Sfânt şi, deci, protec­ţia divină peste poporul drept-credincios – poate să asigure supravieţuirea biolo­gică a românilor într-un spaţiu geogra­fic, imposibil de cucerit definitiv de vreo putere mondială, dar păstrat cu sânge la tonă pe metrul pătrat, vărsat pe pămân­tul strămoşesc, cum este arealul de la Mă­răşeşti, Vrancea);

7 – conştiinţa economică (deter­minanta doctrinei conform căreia româ­nii trebuie să fie utili Europei civilizate prin producţie agroindustrială de calitate şi muncă de calitate, potrivit avertizărilor lansate sub diverse forme publicistice de economiştii şi teoreticienii Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu şi Mircea Vulcănescu);

8 – conştiinţa socială (generatoa­re a ideii că românii trebuie să fie utili Eu­ropei creştine, civilizate, prin organizare profesională, aşa cum ne-a atenţionat so­ciologul martir anticomunist prof. Traian Brăileanu şi marele sociolog Traian Herseni);

9 – conştiinţa ge­opolitică şi geomilitară (întâi europeană şi apoi atlantică, după înfrânge­rea nazismului, căderea comunismului şi extinde­rea NATO până la Prut şi Marea Neagră – tip de con­ştiinţă rezultată din accep­tarea şi asumarea de către românii creştini a rolului şi funcţiei de cordon mili­tar defensiv pentru liniş­tea Europei, pentru spa­ţiul Schengen, incomplet însă fără teritoriile intra şi extracarpatine, numite simplu azi, Ro­mânia Unită.

Între S.U.A. şi S.U.E.

Ca într-un silogism spiritual şi bi­ologic, având aceste forme de conştiinţă românească drept premise ale vieţii şi jertfelor permanente de sânge (culmi­nate cu martiriul sfinţilor din închisorile comuniste), se poate formula concluzia: CONŞTIINŢA DE NEAM şi CONȘTIINȚA DE NAŢIUNE EUROPEANĂ, cu rosturi şi finalităţi înalte în istoria mântuirii unui continent care sintentizează valorile cul­turii eleno-romane şi ale religiei creştine.

În revista CUGETAREA EURO-PEANĂ (an V, nr 12/2005) am publicat, acum 12 ani, un documentar intitulat “România post-comunistă între SUA şi SUE”. Observaţiile, constatările și ana­lizele respective, care precedaseră in­tegrarea României în UE din 2007, au deranjat şi alarmat multe conştiinţe de români. Ne referim la milioanele de români anesteziaţi de duhul anticristic al KGB-ului sau ispitiţi de materialis­mul, ateismul şi consumerismul euro­pean.

Arătam, ca simplu jurnalist creştin, că România post-comunistă are o politică externă oscilantă. Că au apărut noi realităţi geopolitice, stresante, pen­tru societatea românească încă puter­nic KGB-izată în gândire, limbaj şi com­portament: “Devenit membru NATO şi gazdă pentru baze militare americane, statul român aşteaptă integrarea în UE. Colosul European, numit în unele medii politico-financiare şi SUE (Statele Unite ale Europei) aşteaptă de-KGB-izarea societăţii româneşti.”

Fără Basarabia, Bucovina și Cadrilater?

Tot în revista “Cugetarea Europeană” din decembrie 2005, am vrut să-i pun în gardă pe cei blocaţi în mentalul KGB-ist. Am opinat că spaţiul carpato-danubiano-pontic (caracter­izat generic, copilăros, cu sintagma “ţara noastră” şi numai a noastră) se confruntă la început de secol XXI cu angrenaje geopolitice şi militare de factură euro-atlantică. Dar şi cu o grilă de valori atlantice în totală opoziţie cu “valorile” post-comuniste, finanţate încă de oficine KGB prin par­tide de stânga, diverse “par­tide naţionaliste”, anumiţi politicieni “patrioţi” (cu dosare grele la Securi­tate), anumiţi intelectuali marxişti care s-au dezis de Moscova şi care au cuplat cu Bruxelles-ul şi Washington-ul.

Arătam, aşadar, atunci în 2005, repet, ca simplu jur-nalist creştin, că - ne place sau nu - Naţiunea Română (cu Basarabia, Bucovina şi Cadrilaterul înstrăinate încă) dă piept cu aceste realităţi greu de acceptat chiar şi la Bruxelles. Acestea ar fi (mă auto-citez):

1 – Instinctul naţional de con­servare, de apărare al românilor, constituiţi într-un stat unitar, este atras de forţa militară a SUA, singura putere militară (prin legătura sa siameză cu Anglia) care garantează securitatea (regională) a României;

2 – Statele Unite ale Europei (SUE, actualmente UE) sunt vioara a doua în marele angrenaj politico-mili­tar aflat în căutare de noi resurse vitale (umane, energetice, minerale etc.).

“O enigmă şi un miracol”

Revista “Conştiinţa” va încerca, în acest an măreţ al Centenarului, să lanseze abordări noi, interpretări juste şi analize curajoase ale acestui fenomen extraordinar din punct de vedere geopolitic, creştin şi militar al Europei “ante”, “inter” şi postbelic – fenomen cauzat de apariţia entităţii statale “Romania Unită”.

Acest fapt istoric a fost surprins și radiografiat în lucrarea monu-mentală (prigonită de KGB-NVKD) a ilustrului istoric şi om politic Gheorghe I. Brătianu, fruntaş liberal, martir al temniţei comuniste de la Sighet (n. 28 ianuarie 1898- d. 23 aprilie 1953). Teza sa de doctorat, susţinută la Univer­sitatea Sorbona şi publicată în 1940, are un titlu deopotrivă cutremurător şi înălţător: “O enigmă şi un miracol istoric: poporul român”.

Astăzi, după 78 de ani de la semnalul istoricului martir Gheorghe I. Brătianu, care țintește chiar “metafizica istoriei”, poporul român – aşa cum este, unde este şi cât mai este – trebuie să-şi valorifice imensul capital geo­politic şi geomilitar în spaţiul ce constituie cea mai importantă frontieră a UE şi a NATO. Am fost o enigmă, suntem încă un miracol! Ce va urma? România creştină – între SUA şi SUE, tocmai la sărbătorirea Centenarului! GROZAVĂ PROVOCARE!