Papa, Luther și Max Weber – brand-urile Europei descreștinateSilviu Alupei 18.07.2019
- PUTEREA POLITICĂ l-a invitat pe Papa Francisc în țara noastră și l-a primit cu tot protocolul cuvenit unui șef de stat.
- Puterea Religioasă din România (în cazul de față, Sfântul Sinod al BOR) l-a primit regește pe Papa, fără teama de a pierde credincioși ortodocși sau atei români, ispitiți de „brandul Vaticanului”.
- Ce a câștigat catolicismul european în Transilvania? Ce a pierdut Ortodoxia românească în Transilvania? Iată două întrebări pentru fundamentaliștii ortodocși, dar și pentru ecumeniștii catolici din România post-comunistă.
- Ca jurnalist ortodox, am anticipat ofensiva catolicismului european în România, în urmă cu 13 ani, în revista „LEGEA ROMÂNEASCĂ” –publicație a Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului și Sălajului (an XVII, nr. 4, octombrie – decembrie 2006), prin documentarul intitulat „Cu sau fără Ortodoxia Românească?”.
- „Nimic nou sub soare!” – vorba Ecleziastului. Însă un remember, în acest sens, ni se pare util pentru comunitatea ortodoxă –comunitate isterizată la paroxism (mediatic, civil, social, politic și militar) de către oficinele KGB-iste, cu scopul de a se declanșa în România un „război religios”, dorit (în egală măsură) de Budapesta și de Moscova, cei doi dușmani sangvinari ai Neamului Românesc.
- Vom observa că, în realitate, acest „război” se va duce în continuare – în plan ideologic, logic, spiritual, religios – între Ortodoxia românească, catolicismul european, neo-protestantismul american și ateismul de tip KGB, așa cum atenționam în articolul meu din anul 2006, cu trei luni înaintea integrării României în UE (1 ianuarie 2007).
- Cu acordul preotului-publicist Ioan Alexandru Mizgan, fostul redactor-șef al revistei „Legea Românească” (în 2006), vom reproduce pasaje din acel articol dureros, cu conotații uimitoare pentru viața religioasă din România secolului XXI.
„ORTODOXIA – piatra din capul unghiului”
Coliziunea dintre catolicismul apusean și Ortodoxia răsăriteană o anticipam astfel, din anul 2006:
„Integrarea europeană, cu «ultimul val» din ianuarie 2007, întâlnește pentru a doua oară Ortodoxia. Această «piatră din capul unghiului» a stresat Europa catolică și protestantă atunci când a fost integrată Ortodoxia grecească!”.
„Acum, Europa, vizibil și iremediabil descreștinată (după 1945, de ocupația americană în Vest și de ocupația sovietică în Est), trebuie să asimileze ca pe «un corp străin» și Ortodoxia românească”.
„[...] În limbajul simbolismului evanghelic, se poate afirma că Occidentul catolic și protestant – sufocat de prosperitate și moleșit de «avansata tehnologie a vieții comode», reprezintă partea Martei (materia)”.
„Astfel, «Marta Apusului» și «Maria Răsăritului» se vor întâlni de la Atlantic până la Marea Neagră, la 1 ianuarie 2007, într-un spațiu ce s-ar vrea guvernat de o Constituție zis «europeană» (fără Dumnezeu)”.
„[...] Ortodoxia românească, acum, trebuie să își facă loc în spiritualitatea Europei, profund marcată de catolicism și protestantism și – într-o anumită măsură, în ultimii 60 de ani postbelici – de iudaismul filosofic”.
„Țesătura spirituală”
Mai anticipam, în acel articol-vârf de lance al presei religioase din 2006, și „țesătura spirituală” a unei Europe transformată într-un creuzet al ecumenismului și umanismelor (cu greu intuite chiar și de savantul Mircea Eliade, la finalul secolului XX, când nu avea avantajul biologic al generației noastre de creștini mediocri – de a privi retrospectiv asupra acestor vremuri de PRE-PARUSIE). Iată un pasaj, cu fraze publicate în 2006, dar care astăzi ne provoacă „friguri metafizice”:
„Cu ce forțe religioase sau ideologice se va confrunta Ortodoxia românească în spațiul UE, după 1 ianuarie 2007? Aceste «forțe» ar putea fi următoarele, în condițiile în care noua Constituție europeană va conserva actualele libertăți spirituale:
- Catolicismul, avid după puterea lumească și impecabil organizat financiar și social de infailibilitatea papală;
- Protestantismul, mai precis neoprotestantismul de tip american, importat din SUA, după 1945, cu sectele sale care neagă divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos și puterea mântuitoare a Sfintei Cruci;
- Ecumenismul, care urmărește o utopică unire a tuturor confesiunilor creștine, dar care nu precizează în jurul căror adevăruri dogmatice și liturgice se vor «înfrăți» bisericile Europei;
- Iudaismul, cu dorința sa de a-și recâștiga supremația religioasă în lume, ca dar dumnezeiesc pierdut acum 2000 de ani;
- Stânga europeană, ca formă perversă de exprimare și organizare a ateismului Revoluțiilor franceză și bolșevică, sub masca partidelor socialiste sau marxiste «moderate», divorțate abil de leninismul criminal;
- Liberalismul, întemeiat pe doctrina «profitului economic și financiar cu orice preț», o «doctrină» rezultată din subtila și malefica operă a lui Max Weber - «Spiritului capitalist și etica protestantă»;
- Creștin-democrația, ca formă de organizare și exprimare a «creștinismului politic», specific statelor catolice și protestante”.
„Confruntarea teribilă”
„Confruntarea, pe care acum (în 2006 - n.r.) abia doar o intuim, va fi una teribilă, cu beligeranți mai mult sau mai puțin pregătiți (spiritual, duhovnicește, istoric, etc.). Anumiți europeni (catolici sau protestanți, care și-au păstrat un anume grad de trezvie spirituală) își simt deja inferioritatea pe acest câmp de luptă al «războiului nevăzut» (oarecum nevăzut, la început, în perioada 2007-2012, dar perfect vizibil în deceniul următor, când se vor declanșa acțiunile finale de globalizare și mondializare)”.
„Acești europeni, lucizi, și-au dat seama, în pofida idiosincraziilor ce bântuie Occidentul, că Ortodoxia românească a ieșit, în multe privințe, biruitoare din lupta cu antihtistul comunist – o întruchipare a răului, necunoscută ca formă de manifestare în lumea civilizată. Aceiași europeni, lucizi, îngroașă de mulți ani rândurile convertiților la Ortodoxie, într-un Occident măcinat de alcool, droguri de sinteză și cofeină, anticoncepționale, seruri pentru euthanasierea bătrânilor și bolnavilor atei, feminizarea preoției, homosexualitatea tineretului etc.”.
N.B. Privind, astăzi, în 2019, pe „harta spirituală” a Europei, se mai observă o forță ideologică tot în ofensivă, comparabilă cu cele șapte mai sus menționate: masoneria. Reapariția islamismului (cu accente teroriste) în Europa complică teribil „harta” acestor forțe ideologice. Se reconfigurează războiul religios, vechi de două mii de ani, dintre creștinism, iudaism și islamism, pe bătrânul continent? Cu rezolvare (unică?) prin fondarea, în curând, a entității geopolitice și geomilitare „S.U.E.” (Statele Unite ale Europei)? Vremuri de PRE-PARUSIE, cum tot repet!
Previziunile Sfântului Iustin Popovici
După confruntarea pe viață și pe moarte cu ateismul bolșevic (comunist), Ortodoxia românească dă piept iarăși cu Catolicismul european (pe care l-a suportat martiric multe sute de ani Transilvania), dar, mai nou, și cu protestantismul, sub formele sale „neo”. În termeni istorici și teologici, românii ortodocși ai secolului 21 se vor confrunta cu entitățile „Papa” și „Luther”. Exact în acești termeni, ne-a avertizat părintele Iustin Popovici, în previziunile sale, asupra destinului spiritual al Europei, după genocidul anti-ortodox comis de Rusia bolșevică, în România, Serbia, Macedonia, Bulgaria etc. (adică în Balcani).
În documentarul din revista „Legea Românească”(2006) l-am citat pe părintele Iustin Popovici de mai multe ori. Acest pasaj, recitit acum, după 13 ani de la publicarea articolului meu într-o revistă a BOR, ne va permite nouă, ortodocșilor români, să vedem dincolo de... „Papamobil”, de spațiul...protestant/protestatar al lui Martin Luther și de amăgitoarea doctrină (materialistă) a lui Max Weber:
Isteria KGB-iștilor
„Cum arată Europa în care vrea să-și găsească un loc și Ortodoxia românească, mult pătimitoare? Sfântul Iustin Popovici poate oferi un răspuns creștinilor români preocupați de viitorul spiritual al Uniunii Europene (răspuns în care nu face nicio referire la comunismul antihristic, arhicunoscut în Balcani cu milioanele sale de crime): «Ce este Europa? Este pofta și dorința de putere, de plăcere și de cunoaștere. Amândouă – lucruri omenești: pofta omenească și cunoașterea omenească. Amândouă sunt personificare de Papă și Luther. Ce este deci Europa? Papa și Luther: săturarea la culme a poftelor omenești și săturarea la culme a cunoașterii omenești. Papa european este pofta omenească după putere, iar Luther cel european este hotărârea încăpățânată a omului de a desluși toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii și omul de știință ca stăpân al lumii, aceasta este Europa în inima ei, ontologic și istoric».”
N.B. Ortodocșilor români, isterizați de site-urile oficinelor KGB din România, care au văzut în vizita Papei Francisc un pericol (național și religios), le recomandăm articolele nemuritorului profesor (de Logică și Metafizică) Nae Ionescu, publicate în presa interbelică: „Protestul Blajului”; „Cezaro-papism”; „Sorții de izbândă a noii ofensive catolice”; „Iluziile catolicizanților”; „Concordatul”; „Între realitatea națională și internaționalismul catolic”; „Ofensiva prozelitismului catolic”; etc.