Flori și sfințiCarmen Elena Toader 26.02.2024
”Am fost un copil care a crescut într-o poveste cu flori și sfinți...”
Bunica mea, Elena, care m-a crescut în duhul Scripturii și mi-a ghidat pașii cu răbdare și căldură pe cărarea strâmtă, dar luminoasă, ce ducea la biserică, mi-a insuflat pasiunea pentru frumos, pentru culoare, pentru armonie. Crescând, aveam să pătrund eu însămi într-o lume specială plină de minuni.
Cercul devenirii în lumină
Am trăit în alb și negru, uneori în tonuri de gri, dar cel mai adesea am trăit pastelat, în nuanțele care mă reprezintă cel mai bine, m-am regăsit în firul de smarald al ierbii abia ieșit din țărâna ancestrală, în peticul de cer de un albastru safirian, în galbenul palid al luminii solare filtrate parcă prin miere a amurgurilor autumnale, în albul imens și intens al fulgilor de nea ce deveneau rând pe rând ghiocei, aripi de îngeri, reluând la infinit acest cerc al devenirii și redevenirii în lumină.
Crinul Maicii Domnului
Uneori îmi iau sufletul în palme și încerc să îmi amintesc cele mai frumoase călătorii, experiențe, imagini, chipuri și realizez că episoadele care mi-au marcat devenirea spirituală au fost cele legate de flori și de sfinți. La zilele sfinților obișnuiam să merg cu brațele pline de flori și mare îmi era bucuria când găseam la icoanele lor, aproape fără excepție, flori de un colorit asemănător, semn că le primeau cu drag și că darul nu era ales de mine, ci prin mine.
Într-o seară am mers la o biserică unde se prăznuia o icoană a Maicii Domnului ”Îndrumătoarea”. Chiar aveam nevoie de inspirație, de călăuzire și am poposit acolo, topindu-mă în rugăciune. Deodată, o bună prietenă mi-a întins o cupă superbă de crin de la icoană, zâmbind. Mi-a șoptit cu atâta duioșie: "Este pentru tine, de la Maica Domnului!" Și acum am acel crin, care îmi limpezește cugetul și îmi luminează gândul de fiecare dată când îl privesc.
Trandafirul Sfântului Ioan
Într-o altă zi eram la hram la Sfântul Ioan Rusul, sfântul inimii mele prin excelență și mă lăsam inundată de puritatea și strălucirea care emanau din racla sa. La un moment dat, un călugăr cu un zâmbet ca o atingere de serafim, mi-a întins cel mai frumos trandafir de un roșu suprafiresc, ca o catifea înmuiată în sângele mucenicilor. Mesajul a fost la fel de profund și de surprinzător: "Trandafirul este pentru tine, din partea sfântului!"
Nemeritate bucurii și binecuvântări! Dar tocmai pentru a se da slavă lui Dumnezeu prin ele se săvârșesc! Sfinții ne bucură sufletul când ne așteptăm mai puțin și cu ce rezonăm mai puternic. Acele secunde de atemporalitate mi-au rămas în inimă ca o clipă a înfloririi fără de sfârșit.
Florile Sfintei Xenia
Însă cel mai recent și mai inedit dar a fost primit de la Sfânta Xenia. Mă învinovățeam că nu am ajuns la praznicul sfintei din acest an, deși avusesem mai multe invitații, unele chiar insistente. La un moment dat am primit în dar un bulb imens, pe care l-am pus, fără să realizez, chiar lângă icoana Sfintei Xenia. Nimic special. Însă de ziua ei am avut marea bucurie să constat că din bulbul acela aparent inert și nesemnificativ înflorise un crin uriaș, întreit în cupe, roșu ca o porfiră regală de mare preț. Ce mare mângâiere! I-am povestit unei prietene dragi și ea mi-a zis cu seninătate: "Sfânta Xenia știe că o iubești, chiar dacă nu ai mers la hramul ei. Și ți-a dat un semn!"
Am păstrat acele cuvinte în inima mea și spre seară am pus la icoana sfintei un buchet de lalele, în semn de recunoștință. Însă minunile nu aveau să ia sfârșit. Chiar în acea noapte lalelele parcă au prins viață, într-un dans divin, iar spre dimineață parcă îmbrățișau icoana, așezate de o mână nevăzută. O rugăciune florală ca o poveste fără de sfârșit. Parcă pentru o clipă tot universul a prins viață în jurul icoanei și a înflorit.
Călătorind spre Frumusețea de dincolo
Crinul Maicii Domnului, al Buneivestiri de un alb imaculat, trecând prin suferința sângerie a marelui mărturisitor Ioan Rusul, a devenit un crin imens de un roșu ca un asfințit din Rai. Crinul Sfintei Xenia a rămas ca un simbol al întoarcerii la copilărie, la bunici, la rațiunea de a fi. Clipa de dor a înfloririi...spre lumina neînserată de dincolo de veac...