Leagănul ÎngerilorFlorina Steliana Vasilescu 30.10.2019
”Împodobiți-l cu ghirlande de rugăciune și așternut de iubire!”
Răsfoind albumele vechi de familie, din care mă priveau bărbați puternici și doamne cu trăsături delicate dar ferme, am descoperit că multe fotografii ale bunicilor păstrează o notă de sobrietate pe care, de mică, am asociat-o cu un soi de severitate. Mai târziu, când am aflat și poveștile lor, am fost convinsă că educația în familie se baza atunci pe o ascultare necondiționată, într-o ierarhie bine stabilită și fără drept de apel. Înțelegeam că familia și comunitatea restrânsă a satului țineau oarecum sub control comportamentul celor tineri, intervenind la orice mică abatere și impunând regulile jocului. Și, ca regulă de bază, se căutau și se respectau rădăcinile.
Rânduieli uitate
Peste ani s-a dobândit libertatea de a nu mai accepta rânduiala. Plăcerea de a încălca regulile a devenit pasiune și începem să realizăm că am dărâmat, rând pe rând, tocmai acele structuri de bun simț - și nu numai - care confereau echilibrul. Una din urmările vizibile ale dezordinii din stilul de viață este și deteriorarea calităților fizice și psihice ale semenilor noștri. Adolescenții de azi sunt tineri firavi, fie prea slabi, cu un aspect dezlânat și răvășit, fie obezi, cu o lentoare bătrânicioasă în mișcări. Cât despre rezistența psihică la emoții, greutăți și încercări, să nu mai vorbim. Ai zice că asistăm, cu neputința de a schimba ceva, la degradarea însușirilor genetice, odată viguroase, ale neamului nostru. Și nu numai la noi, ci în întreaga lume.
Unul din reperele întemeierii unei familii, înainte vreme, era castitatea. De ce oare? Bunicii noștri nu aveau multe argumente pentru asta, dar spuneau clar: „așa se cuvine, fă asta și îți va fi bine!” Și mai era și teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu. Pentru că, în general, curățenia trupească pregătea și așternea o evoluție armonioasă a generației viitoare, armonie ce se manifesta fizic și intelectual în calitățile copiilor. Și numărul acestora conta, dar și regulile clare ale conviețuirii într-un spațiu în care se știa clar ce se cuvine și ce nu. Castitatea era acea taină menită să aprindă și să întrețină căldura dragostei și a respectului care duceau spre îngăduință. Iar aceasta făcea posibilă conviețuirea peste ani mulți, de cele mai multe ori, încărcați cu greutăți. Astăzi toate par povești. Noi credem că dragostea și numai ea trebuie să primeze la întemeierea unui cămin, dar privind la ponderea divorțurilor în cazul tinerilor familii, constatăm ușor că nu e de ajuns. Mai trebuie ceva...
Războiul împotriva tinerilor
Răvășiți de rezultatele studiilor demografice și neputând explica cu argumente logice scăderea dramatică a populației – nu tu război, nu epidemii și nici scăderea nivelului de trai - oamenii de știință se îndreaptă spre studiul teologiei. Pentru că, nu-i așa?, secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc. Și căutarea lor aduce roade nebănuite. Descoperă legătura existentă între psihic, păcat și moartea națiunii. Chiar Biblia ne sugerează, spun ei, cum să măsurăm gradul de viciere al societății după faptele oamenilor. “Avem un indiciu clar și anume poruncile lui Dumnezeu. Crimele, furturile, drogurile, desfrâul, părăsirea copiilor sau a părinților - sunt toate legate direct de legile divinității. Or, revoluțiile prin care am trecut sau cele pe care le trăim nu fac decât să crească concentrația păcatului, pe un drum care sigur nu duce spre biserică. Războiul noii generații e înfricoșător pentru că nu e perceput ca un război! E un război informațional care nu duce neapărat spre depravare, aceasta fiind doar o consecință firească, scopul în sine fiind, de fapt, scăderea natalității”. Strivit sub povara informației și lipsit de discernământ, omul intră în derivă!
Purtători de texte
Dar aceiași oameni de știință mai descoperă ceva ce pentru mine, cel puțin, este o adevărată revelație! Ei susțin că din punct de vedere genetic, omul, animalele și plantele sunt holografice, nu sunt localizabile cuantic, sunt asimilabile textului, deoarece conțin texte. “La început a fost cuvântul”, dar nu numai la început, cuvintele există și acum, purtăm în noi gândurile și cuvintele Tatălui ceresc sub formă de unde, texte, informații. Și așa au definit telegonia, încă o știință care vine să confirme rânduiala și înțelepciunea lui Dumnezeu așezată în Evanghelie, rețeta fericirii noastre. Fă asta și îți va fi bine! Practic vorbind, cercetătorii dau exemplul încrucișării dintre o zebră și o iapă. Aparent nu se întâmplă nimic, genomul fiind incompatibil. Numai că, peste câțiva ani, iapa va naște un mânz vărgat. Tot așa, dacă o femeie albă are o relație sexuală cu un negru – în urma căreia naște sau nu, asta nu contează! -și peste câțiva ani se mărită cu un alb, ea poate naște un copil negru! Genetica cuantică poate explica acest lucru: cromozomii au capacitatea de a memora informația, nu numai pe cale materială, ci și ondulatorie, ei rămân acolo sub formă de unde, de memorie! Tot astfel, contactele sexuale dezordonate pot da naștere la astfel de cazuri. Dacă o fată are contacte sexuale cu diverși parteneri și vrea să se distreze până la 30 de ani, poate naște mai târziu copii corciți. Zestrea genetică a fătului conține informațiile păstrate în corpul mamei, iar copilul se va naște cu o mulțime de vicii.”
Întoarcerea la Taină
Iată o posibilă explicație pentru numărul crescut al copiilor cu grave probleme de sănătate care se nasc în zilele noastre! Medicina clasică nu le poate explica și – de multe ori, nici nu le poate trata. În schimb, cel puțin în ultimii treizeci de ani copiii și tinerii noștri sunt îndemnați insistent, pe diferite căi și canale “să-și trăiască libertatea, să guste din dulcile ispite ale vieții”. Pentru că, vezi Doamne, “fac ce vreau și știu ce fac!” Iar a-ți păstra castitatea a devenit un deziderat rușinos și învechit.
Avorturile rămân și ele în sine un mare păcat. S-a demonstrat că după ce este eliminat fetusul, purtătorul de ADN, emisia de fotoni continuă, în plan subtil rămâne o urmă, iar urma cuantică e un tip de memorie! Nimic rațional nu se pierde, ci rămâne pentru totdeauna. Memoria genetică este veșnică. De aceea când ucizi un copil în pântece, urmele lui rămân și el își va pedepsi mama în veci.
Și dacă așa stau lucrurile pare firească necesara întoarcere, căutarea unei inițieri și aplicarea unor lecții de castitate, înțelegerea și trăirea ei ca taină. Și apoi să recunoaștem că atunci când îți dorești multă vreme persoana iubită, iubirea devine mai trainică, mai profundă...
Păziți cerul primit în dar!
Să ne schimbăm atitudinea! Să înțelegem că fiecare copil e un înger, un dar plin de căldură sufletească. Ei sunt de la Dumnezeu, ei îl cunosc pe Dumnezeu și vin de la El cu puteri nebănuite. Copiii nu ne sunt dați pentru a-i modela după cum vrem și ne pricepem, ci noi trebuie să fim la înălțimea pruncilor primiți în dar. Să nu-i stricăm! Ce ziceți de acest mod de a privi lucrurile? Ba mai mult, așa cum Maica Domnului I-a slujit pruncului Său și noi trebuie să slujim copilului în cel mai frumos mod posibil, în cultivarea și descoperirea darurilor cu care a fost înzestrat. Și să înțelegem că dincolo de hrană și afecțiune, copilul are nevoie ca sufletele părinților să –L cunoască pe Dumnezeu ca să poată vorbi cu ei aceeași limbă. Începând din timpul gravidității, când copilul este deschis spre dragoste, se leagă dialogurile, se capătă certitudinile. Acum trebuie să-l învățăm să iubească; dacă lăsăm să treacă aceste momente copilul poate crește egoist, înstrăinat, închis în sine.
*Articol inspirat de filmul documentar” Cine leagănă copilul „(You Tube). Alese mulțumiri dlui Corneliu Constantin Ciomâzgă care,în conferința domniei sale „ Har, harisme și false truisme”, a făcut trimitere la acest film.