O ultimă reverenţăFlorina Steliana Vasilescu 06.08.2016
„Pot privi acolo sus și pot spune: Doamne, Îți mulțumesc!”
Vreme de două săptămâni mi-am odihnit gândul și sufletul ascultând și rememorând povestea vieții unei regine - regina Ana a României. Nu era din cele ce ne-au bucurat copilăria – pentru că bunicilor noștri li se interzisese să ne-o rostească, ci una adevarată, a noastră – în măsura în care ne dorim să cunoaștem adevărul.
Au fost zile ca un îndemn: de a căuta iubire - după modelul iubirii unei regine. Aceea dăruită regelui ei şi țării noastre . O iubire trăită, prea puțin rostită, dar deplin împlinită. Iată dovada că se poate trăi și altfel, cuceritor de simplu și curat!
S-au îndrăgit înainte de a se cunoaşte
Dumnezeu le-a dăruit timp și mari încercări. Regele a îndrăgit-o înainte de-a o cunoaște. La palat rula un film realizat pe front, un reportaj de război din Maroc în care apărea tânăra principesă 
de Burbon–Parma, înrolată ca voluntar în armata Franței. Tânărul rege l-a rugat pe operator să-i decupeze chipul și să-i dea câteva fotograme, fără să știe cine e şi cu atât mai puţin că, peste câţiva ani, avea s-o întâlnească la Londra, unde prin celebrul ei salut milităresc, îi va cuceri definitiv inima. Dar și ea ”l-a cunoscut înainte de a-l cunoaște”, de la regina mama Elena, verișoara mamei sale. A aflat astfel că exista în familia lor un băiat care nu-și putea vedea mama decat o lună pe an și asta a înduioșat-o profund.
Cererea în căsătorie a fost rostită în mașină (mașinile fiind încă una din pasiunile lor comune) și privind amândoi înainte, ca o singură ființă, drumul șerpuit din fața lor, într-o armonie perfectă ca o promisiune făcută pe viață.
“Pentru noi, pentru mine, iubirea e o prietenie ce durează o viață întreagă”.
“Copiii sunt daruri de la Dumnezeu – nu–I poți refuza lui Dumnezeu darurile!”
“Sunt fericită acolo unde sunt!”
Să-ți dorești să rămâi lângă un rege fără țară, obligat să abdice și să trăiască în exil, poate fi o dovadă de iubire. Dar împlinirea ei printr-o totală dăruire trimite cu gândul spre jertfă. “E trist să-ți pierzi o țară” Și atunci a venit , ca o compensare de la Dumnezeu, o viață de familie ca un balsam pentru sufletele lor curate și greu încercate. “Alegerea mea a fost Regele Mihai. Sunt o femeie normală care a avut bucuria și fericirea să se căsătorească cu un om fantastic, regele Mihai al României. Sunt fericită să fiu soția lui! Pot privi acolo sus și pot spune: Doamne, Îți mulțumesc!” Câte soții, fie ele și regine, mai rostesc astăzi asemenea cuvinte?
Firescul din atitudinea reginei Ana au făcut-o admirată și apreciată de către toți. Educația regală pe care a primit-o i-a cultivat tenacitatea şi profunzimea de a face lucrurile bine, cu rost și la timp. Onestitatea și franchețea i-au însoțit gesturile cu care a învățat să-și întâmpine fiecare zi din viață cu o nestăvilită bucurie, bucuria de a trăi. ”Sunt fericită acolo unde sunt. Nu-i nevoie să-mi imaginez fericirea – o am!” Fericită și-a crescut și cele cinci fete, cu modestie și discreție. “Copiii sunt daruri de la Dumnezeu – nu–I poți refuza lui Dumnezeu darurile!” Le-a învățat că munca îți dă libertate - toate fetele ei au muncit - și că o adevărată doamnă e modestă. Și le-a mai spus ceva deosebit:” Dacă ai bani, e o plăcere să faci cadouri! Rostul banilor ar putea fi acela de a-i bucura pe alții!
O aşteptare de 40 de ani
O regină neîncoronată, care a învățat să-și iubească țara și poporul din vorbele duios de triste ale soțului ei, așteptând răbdătoare ca nimeni alta, mai bine de 40 de ani, până ce avea să o recunoască, exact așa cum îi fusese descrisă. ”Îmi place să merg în satele noastre fiindcă acolo găsesc sufletul țării” O țară plină de amintiri povestite care veneau acum să fie împărtășite în bucurie. A împărtăși – acesta a fost încă un sens profund al vieții sale!
A fost o regină care nu a adăugat ani vieții, ci a dat viață anilor! Prin iubire , devotament și un fel aparte de supunere – cu plecăciune, în fața voii lui Dumnezeu!“ Pentru noi, pentru mine, iubirea e o prietenie ce durează o viață întreagă. E mai mult decât iubire, pentru că aparține fiecărei zile. Să fii cu cineva cu care îți dorești să fii! “
Lecţia de iubire a Reginei
“ Frumoasă şi blândă, cu mult caracter” – așa descria Poema română a lui George Enescu, una din partiturile cele mai dragi sufletului său . Dacă ceea ce-ți place te caracterizează, atunci aceasta este cea mai potrivită descriere a reginei și nimerit ar fi să-I mulțumim lui Dumnezeu că i-a dăruit-o Majestății Sale Mihai , regelui nostru, să-i fie alături vreme de 68 de ani , ca sprijin și bucurie.
Îndreptările părinților duhovnicești ne spun că Dumnezeu nu lasă niciodată să se întâmple un lucru rău dacă din el nu poate ieși și ceva bun. Nădăjduim că, dacă El a îngăduit să pierdem șansa de-ai avea cârmuitori de drept, atunci sigur va răsări și binele nostru cumva, ca degetele subțiri de maci și albăstrelele crescute cu naturalețe, într-un lan de grau. Și din ele, florile ale reginei, să-i așezăm - cu o ultimă reverență - buchet de gânduri bune și iubire, alături de o caldă rugăciune pentru sufletul ei blând. Dumnezeu să Vă odihnească în pace, Majestate! Iar pe noi să ne ierte că n-am știut să Vă iubim pe cât ați fi meritat.
“Alegerea mea a fost Regele Mihai. Sunt o femeie normală care a avut bucuria și fericirea să se căsătorească cu un om fantastic, regele Mihai al României. Sunt fericită să fiu soția lui! Pot privi acolo sus și pot spune: Doamne, Îți mulțumesc! […] Sunt fericită acolo unde sunt. Nu-i nevoie să-mi imaginez fericirea – o am!” (Regina Ana a României)