Radiografia unui popor suferindFlorina Steliana Vasilescu 18.10.2018

”Dar dacă vremurile sunt urmarea atitudinilor noastre?"

Nu aș fi fost nimic din ceea ce sunt dacă n-aș fi avut drept rădăcini o familie. Am spus DA firescului pentru ca și nepoții mei să aibă aceeași luminată șansă. Posibila mea ignoranță sau eventuala mea comoditate i-ar fi putut costa pe ei fericirea de aici și mântuirea de dincolo. Așa că am ales să mărturisesc bunul simț și credința creștină în care am crescut. Și am crezut că mai toți apropiații mei vor gasi cu cale să facă la fel. Dar – surpriză! - n-a fost deloc așa!

Un examen căzut

Trecând de șocul momentului, m-am întrebat cum putea un lucru atât de simplu și evident să pară orice altceva decât adevărul în sine. Un posibil răspuns ar fi legat de lipsa discernământului duhovnicesc! Virtutea discernământului, o floare rară,  cultivată cu trudă,  îngrijită cu dragoste, dar mai ales cu o puternică dorință de a te afla pe cale, de a căuta, de a te lăsa călăuzit de duhovnic, întărit cu  rugăciunea.  Și smerit cu inima! Și nu doar atât, trebuie să fie și de la Dumnezeu ceva… Dar pe cine mai interesează astăzi asemenea finețuri de gând și atitudine creștină? Adevărul e că prin neprezentare la vot, oamenii  au  dat dovadă fie de lene - în cel mai bun caz, fie s-au lăsat manipulați, ca să nu zic  spălați pe creier. Consecințele  imediate au fost  dansul de bucurie al homosexualilor în mijlocul cetății și, începând cu a doua zi, cererea explicită de legiferare a parteneriatului civil.  Vor urma, firesc și cu mult tupeu, solicitarea înfierii copiilor, legiferarea pedofiliei și alte ’’sublime’’ nebunii. Iar bunii noștri creștini declarați dorm somnul rațiunii, dând vina pe politicieni și pe impecabila lor corectitudine! ….

Genul, un ”construct” social?

Consecința cea mai gravă , pe care semenii  noștri nu o întrevăd  încă, va fi  sexul fluid – ”2 zile din săptămană sunt fetiță, urmatoarele 3 sunt băiat” – urmând ca profesorii să fie amendați pentru felul în care li s-ar adresa unui băiat care se crede fetiță - și invers! Pare un scenariu penibil  și totuși în mai puțin de 2-3 ani  manualele copiilor noștri vor conține lecții de sexualitate,  iar mămicile care n-au ieșit la referendum vor fi nevoite să le explice copiilor, ajutându-i să-și facă temele, lucruri legate de transgeneritate și posibilitatea de a avea drept mamă un bărbat. Pentru că  acesta-i doritul nostru viitor:  genul se vrea a fi  un construct social și nu un dat de la Dumnezeu! Iar identitatea de gen este puterea însăși a  ființei umane clădite  după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Și dacă moare omul, chipul lui Dumnezeu dispare! Dar cui să spui și cine să te asculte? Prea marea preocupare pentru grijile materiale și permanentele strădanii de a ne pune nădejdea doar în propriile noastre puteri, în a le construi copiilor o personalitate clădită pe ”Tu ai, tu poți, tu vrei și ție ți se cuvine” – îl îndepărtează pe Dumnezeu din planurile noastre.  Îl suspendăm într-o poveste, acolo sus, în partea de cer ce i-a mai rămas, pentru a ne revărsa  noi cu personalitatea noastră complexă în tot și toate.

Am ales păcatul. Suntem liberi, nu?

Deși studii statistice arată clar incidența crescută a cazurilor de SIDA, cancer, boli psihice grave și sinucideri la homosexuali,  despre asta nu se vorbește.  Nu trebuie să știm! Important este să faci ce vrei, să lași păcatul în lumina firescului și, eventual, să spui că deh…astea-s vremurile, n-ai ce face! Așa să fie oare? Dar dacă vremurile sunt urmarea atitudinilor noastre?

Cu o succintă privire prin preajmă, ca o posibilă radiografiere a societății,  ajung  la suferință, la boală și la urmările ei. Pentru că asta ne macină.  Aici apele se separă. Sunt tot mai mulți cei care înțeleg că bolile au cauze spirituale și ele țin de relația omului cu Dumnezeu. Căderile morale și legătura lor cu anumite suferințe este evidentă pentru cine vrea să le vadă. Iar faptul că suntem pe primele locuri în materie de cancer, TBC și mortalitate infantilă ar trebui să ne dea de gândit. Cifrele sunt reci și goale, dar realitatea stării noastre de sănătate, ca nație, ar trebui  să ne trezească! Și să ne amintească: oare, nu noi suntem aceia care ne-am decimat creștinii – preoți și mireni - în temnițele comuniste? Și apoi, nu noi ne-am omorât copiii din pântece în numele unei libertăți prost înțelese? Cu siguranță printre ei Dumnezeu ne-ar fi trimis  politicienii, doctorii și dascălii de care azi avem atâta nevoie! Am ales păcatul și acum suferim urmările alegerii noastre.

Drumul care abia începe

Boala începe cu indiferența față de îndreptarul de viață dat de Sfânta Scriptură, continuă cu egoismul cu care ne cultivăm relațiile cu semenii și se manifestă într-o perfectă năuceală imprimată de  graba cu care suntem îndemnați să trăim. Boală se cheamă și renunțarea la gândire, la înțelegere, la căutare de modele, la îndreptare și adevăr. Comoditatea fizică asigurată prin soluții tehnice performante adoarme în noi ultimile porniri de a-L afla pe Dumnezeu, de a ne bucura de grija și dragostea Lui.  Apare suficiența care atrage după ea indolența, lenea și indiferența. Și cum să mai vezi limpede când ești îmbrobodit în atâtea tentații? Sufletul, tânjind după lumina și dragostea dumnezeiască, rămâne trist, neîntrebat, înghesuit și ignorat, pierdut undeva adânc pe lista priorităților noastre. Să ne mai mirăm de mulțimea bolilor noastre?                                                                                                                                          Sigur, Dumnezeu are soluții pentru salvarea moralității creștine. Important e cum ne află – dormim în continuare sau ne trezim? E adevărat, întoarcerea la chipul și asemănarea cu Dumnezeu presupune și multă voință, dar ce nu dă omul pentru a-și salva sufletul?

Ca o concluzie,  să nu ne mai plângem. Avem legile și  conducătorii pe care-i merităm, dar avem și un Dumnezeu- ca pe o imensă și neprețuită moștenire – pe care-L neglijăm, uneori chiar Îl ignorăm! Din fericire, nu toți. Suntem într-un evident proces de cernere, iar referendumul ne-a ajutat, printre altele,  să știm cu cine pornim la drumul care abia începe: Calea mărturisirii credinței! Voi pe unde vă aflați?

Referendumul ne-a ajutat, printre altele,  să știm cu cine pornim la drumul care abia începe: Calea mărturisirii!

De același autor