Șandramaua de lux s-a năruitPr. dr. Claudiu Băzăvan 02.11.2020
”De atunci oamenii caută explicații, soluții și speranțe”
Animați de cele mai îndrăznețe idealuri și aroganți până la cer, oamenii au proiectat o lume fără Dumnezeu. Pentru punerea în operă a cutezătorului plan, a fost nevoie întâi de toate să Îl evacueze pe Intrus:
”De ce Te amesteci, Doamne?”
-Doamne, rămâi acolo, la Tine în cer! Îți dăm libertatea de a face orice voiești, dar nu Te amesteca în treburile noastre!
Domnul S-a uitat mirat către ei:
-Bine, dar Eu v-am creat! Eu sunt Viața voastră, Eu sunt Lumina, Nădejdea și Refugiul, cum să mă excludeți din lumea voastră?
-Să admitem că Tu ne-ai dat viață. Ți-am cerut noi asta? Iar dacă ne-ai creat printr-un act unilateral care Te privește exclusiv, de ce ar trebui să trăim cum vrei Tu? De ce nu ne lași să viețuim cum credem noi de cuviință? Adică fără Tine?
-Dar Eu v-am dat viața ca să vă bucurați de pământ și de cer, ca scăpând de egoism, răutate și trufie, să descoperiți taina cea mare a iubirii cu care să îmbrățișați întreaga creație, singura care vă face cu adevărat fericiți!
-De ce hotărăști Tu ce ne face fericiți? Nu te mai recunoaștem ca instanță a fericirii noastre! De acum noi vom decide ce ne face fericiți și ce nu. Tu vorbești despre o fericire greu de obținut într-un viitor improbabil. Pe noi nu ne interesează viitorul îndepărtat și nici lumea ideală despre care ne vorbești. Noi suntem preocupați doar de acest timp și de această lume. De ce stai în calea fericirii noastre? Ne repeți obsesiv, până ne scoți din sărite, să ne iubim unii pe alții. Dar ce Te face să crezi că noi ne dorim asta? Iubirea nu este întotdeauna convenabilă. Și apoi de ce ne spui Tu fără încetare ce să facem și cum să facem? Rămâi la locul Tău, nu te mai amesteca unde nu Te privește! Nu ne interesează povețele, poruncile, amenințările Tale! În definitiv, ce ai crezut? Că vindecând orbi, muți și paralitici, alungând demoni și înviind morți, ne vei impresiona? Află că pe noi nu ne intimidezi cu vorbele și faptele Tale! Lasă-ne pur și simplu în pace!
”Nu ne interesezi, Doamne!”
-Dar Eu M-am făcut de-al vostru, sânge din sângele vostru, carne din carnea voastră, suflet din sufletul fiecăruia ca să nu rămâneți singuri în tristeți și nevoi, ca să puteți ridica din nou privirea spre cer, ca să redescoperiți fericirea.
-Nu ne interesează, Doamne! Dacă Tu Te-ai făcut ca noi, asta nu înseamnă că noi trebuie să fim ca Tine. De ce ne obligi să facem ceva ce nu ne atrage și nu interesează?
-Dar Eu Mi-am dat viața pentru voi, M-am lăsat răstignit de dragul vostru, v-am răscumpărat cu preț de sânge ca voi să nu mai muriți ci să trăiți veșnic!
-Așa, și? Noi Te-am pus pe cruce? Ți-am cerut noi asta? A fost opțiunea Ta, Te-ai sacrificat că așa ai vrut Tu! De ce ne incluzi în povestea asta? Ca apoi să ne reproșezi că nu ne este milă de Tine și că Îți desconsiderăm jertfa? Nu înțelegi că nu ne interesează moartea și învierea Ta? Nu pricepi că nu ne interesezi de fel?
”Vezi-Ți de treburile Tale!”
- Dar timpul trece și veți muri!
- Nu Te-ai săturat să ne ameninți? Păcatele, cum le numești Tu, ne dau plăcere și libertate și, ca să vorbim pe șeau, prin ele obținem satisfacția imensă de a Te sfida. Refuzăm corvoada jertfei Tale iubitoare! Rămâi acolo sus, la Tine în cer, nu înțelegi că ne deranjezi? Din cauza Ta ne cuprinde uneori teama de eșec și de moarte, tot din vina Ta uneori ni se pare că ne mustră conștiința. Nu Te mai vrem în lumea noastră, ne incomodezi, ne stai în cale, vezi-Ți de treburile Tale, nu ne mai deranja! Noi construim o lume în care Tu nu ai ce căuta! Te poftim să ne dai pace! Și hai ca pierdem vremea, am stat destul la taclale. Avem de ridicat lumea noastră! Să nu te amesteci, ne-am înțeles, da?
O lume minunată
Scăpați de grija lui Dumnezeu, neînfricații artizani ai noii epoci au organizat degrabă șantierul și cu frenezie au construit cea mai spectaculoasă lume din câte s-au pomenit vreodată. Au cucerit macrocosmosul și microcosmosul, au avut acces la toate informațiile de pe pământ, au împânzit cerul cu avioane, au devenit omniprezenți prin imagine și voce. Lumea clădită cu entuziasm și lipsită de suportul marelui Intrus arăta splendid. Foamea de sens, sărăcia, suferința, nedreptatea, singurătatea, moartea nu au putut fi evitate, dar ingenioșii creatori au reușit să le bagatelizeze. Pagubele colaterale nu au împiedicat realizarea unicului țel: o societate perfectă, o construcție infailibilă, un edificiu neasemuit, o civilizație inegalabilă. Ce splendoare!
Turnul Babel a căzut
Doar că peste noapte șandramaua de lux s-a năruit. Construită pe interese meschine și susținută de aburii orgoliului, lumea artificială nu putea rezista la nesfârșit. Turnul Babel s-a prăbușit.
De atunci oamenii caută explicații, soluții și speranțe. Așteaptă un miracol care întârzie să apară. Strigă și nu primesc niciun răspuns. Cine să le răspundă câtă vreme L-au alungat pe Dumnezeu de pretutindeni, din școli, din case, de pe străzi, din legi, din viața publică, chiar și din unele biserici? Cine să le răspundă câtă vreme de când se știu au ridicat ziduri de protecție împotriva lui Dumnezeu, ca să nu Îl mai audă, ca să nu Îl mai vadă, ca să nu mai știe de minunile, de cuvintele, de jertfa Sa, în fine, ca să nu îi deranjeze?
Sursa foto:
Du Zhenjun & Vincent Debanne, Strasbourg (www.loeildelaphotographie.com)