Brexit şi faliţii engleziCostin Jacob 07.10.2016
-Posibile consecinţe pentru civilizaţia europeană-
Am suferit enorm atunci când am aflat că britanicii au ales să voteze pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană!… Am suferit pentru că toată concepţia mea despre Gentlemania se năruia şi în locul acestei imagini regale se ridica ceaţa deasă care ascundea un Albion sumbru ca în scrierile lui Charles Dickens, o lume vulgară şi plesnind de urâţime pestriţă.
Fermierii au decis!
Britanicii au ales să părăsească spaţiul comunitar european şi „să-şi ia destinele în propriile mâini”, aidoma modului în care votează partidele social-democrate şi cele ultra-naţionaliste prin alte părţi ale Europei. Nu întâmplător am asemănat reacţia celor care au votat pentru ieşirea din Uniunea Europeană cu reacţia celor care din când în când, mai ales prin zonele rurale din România, votează cu găleata şi sacoşa. Comparaţia nu este gratuită pentru că aceia care au votat pentru Brexit sunt în marea lor majoritate fermieri britanici neplimbaţi pe la Londra, Oxford sau Cambridge, iluştri citadini care confundă musulmanii cu polonezii, românii, bulgarii veniţi să contribuie prin munca lor la bugetul Marii Britanii (lucru pe care brexitanii needucaţi nu-l iau în calcul, ignorând că sistemul lor medical se bazează şi pe medicii români şi polonezi care vin în Regat, dar au studiile făcute în ţări care au investit în ei!), naţionaliştii Vadimului[1] britanic (Nigel Farage) şi clienţii pub-urilor de pe lângă stadioanele britanice, care la orice meci al unei echipe britanice cu vreuna română strigă vorbe ofensatoare despre „ţiganii români”. Ce ar fi să strige şi românii despre pedofilia „tradiţională” din Albion!… Retoric!… În orice caz studenţii străini de la universităţile britanice, muncitorii legali din Europa de Est, oamenii de cultură şi artişti proveniţi din ţările est-europene, toţi aceştia, care fac parte şi ei din zona de civilizaţie britanică, au fost atinşi de gestul nesăbuit al vulgului resentimentar. Prin Brexit urmaşii lui Sir Francis Drake au demonstrat aceeaşi mentalitate colonialistă de popor „prime hand” pe care o au de sute de ani.
Clovnii pot dezmembra state!
Ca reacţie (firească) la acţiunea negândită a politicienilor britanici din tagma binomului psiho-simpatic Johnson – Farage, care încep să concureze cei mai comici actori britanici, Scoţia a ameninţat că semnează un protocol separat de aderare la Uniunea Europeană şi îşi declară, la rândul ei, independenţa faţă de Londra!… În simfonia aceasta a intrat şi uvertura nord-irlandeză care abia şi-a găsit în Brexit un argument foarte puternic pentru re-unificarea cu Irlanda!… La aceste reacţii imediate alianţa anglo-galeză nu se gândise înainte de Brexit!… Şi a venit şi fireasca reacţie a Uniunii Europene care somează Marea Britanie să denunţe cât mai rapid articolul care se referă la consecinţele separării unui fost stat membru de structura europeană. Prin asta nu ridic osanale structurii supra-statale care se numeşte Uniune Europeană şi din cauza căreia englezii, ca şi alte popoare membre (altele decât angelica şi mercantila Germanie!!!…), au toate motivele să fie nemulţumiţi, însăşi Uniunea fiind supusă perfectibilităţii, dar modul absolut tâmp, caracteristic unui brito-mioritism a la oiţa Dolly, stârneşte nu numai râsul şi comentarii comice la adresa cuplului Johnson – Farage, ci şi monstruoase consecinţe pe termen lung pentru întregul continent european. Naţionalismul absolut tâmpit al clovnului politic britanic (Nigel Farage) generează o reacţie a tuturor naţionaliştilor din fosta Mare Britanie (pentru că anii viitori vom asista la destrămarea Marii Britanii, cu siguranţă!…), inclusiv a celor din Scoţia şi Irlanda de Nord. Mă întreb ce fel de economie va fi aceea a unei Anglii fără resursele naturale ale Scoţiei şi mi-e teamă că vechiul zid al lui Hadrian, care odinioară separa Britania romano-creştină de lumea barbară nordică, va deveni în curând punct de reper pentru o viitoare graniţă între Anglia şi Ţara Galilor pe de o parte (viitoarea Mică Britanie!) şi Scoţia, pe de altă parte.
Picioarele au votat!
Interesantă este şi reacţia britanicilor de bun simţ şi de bună educaţie… Am primit telefoane de la prietenii mei din Anglia care au ţinut să-şi ceară scuze în numele lor personal pentru modul în care sunt trataţi românii aici după votul Brexit. Văzând reacţia mea firească de scârbă la adresa duetului senilo-umoristic Johnson – Farage (substantiv comun (!!!) care se poate pronunţa foarte bine Făraş sau Furaj) mai mulţi preoţi englezi ortodocşi şi prieteni încercau să-mi demonstreze un truism: că englezii au votat la Brexit cu picioarele şi nu cu capul!… Le aduceam aminte că imediat după decizia de a se liberaliza piaţa muncii în Marea Britanie şi pentru muncitorii români, un grup de electrocutaţi politici din UKIP, în frunte cu Marele lor Maestru (Sir Nigel the Irresponsible), au venit pe Heathrow să întâmpine „valul de români care va fi invadat UK…” Pe aeroport nu au coborât din avioane decât câţiva studenţi la Cambridge şi Oxford şi un singur muncitor care avea permis legal de muncă în Marea Britanie!… Nu este suficient, le spuneam, doar ca un mic număr de oameni cumsecade din Marea Britanie să-şi ceară scuze pentru exagerările politicienilor din UKIP!… Trebuie creată o atmosferă propice discuţiei civilizate despre reacţiile rasiste şi naţionaliste din Albion!… Altminteri Marea Britanie rămâne aceeaşi structură cu mentalitate neo-colonială! Şi avem şi noi dreptul să ne amintim de masacrul provocat de ei într-o finală de Cupa Campionilor la Bruxelles… Asta este, răul a fost făcut deja, de acum vor urma consecinţele care vor fi pe termen lung de o gravitate incomensurabilă, atât pentru Marea Britanie cât şi pentru întregul continent european!… Britanicilor le rămâne doar glorioasa dezonoare de a fi dat tonul acestei imbecilităţi la scară europeană; trebuia să rămână ei unici şi prin aceasta!… Onorabila Gentlemanie a ajuns să importe ceva din habitusul sau behavior-ul Caragialiei: acum au şi brexitanii faliţii lor!…
Nu mai vine Moş Crăciun?
Acum îi vedem pe aceşti politicieni ai dezastrului cum argumentează la lumina lămpii cu gaz şi cu draperiile trase, că Marea Britanie nu va suferi consecinţe grave din separarea de Uniunea Europeană. Întrebarea firească, în acest context, este de ce nu denunţă cât mai rapid tratatul de aderare la Uniunea Europeană şi de ce nu ies din Uniune chiar cu ocazia Crăciunului lui 2016. Probabil că se tem că Moş Crăciun nu se va mai îndura să coboare din Laponia până la Londra când are şi alte priorităţi decât acelea de a satisface gusturile brexitanilor!… Good Night Brexitania wherever you are![2]…
Acesta este Brexit-ul!… Much ado about nothing![3]…
[1] Cu singura diferenţă că nu se poate face o paralelă pe linie de cultură între Corneliu Vadim Tudor, politician român veros, dar un rafinat poet şi om de cultură, sociolog şi teolog şi monstrul plouat în bască de la Londra, Sir Nigel Farage.
[2] „Noapte bună, Brexitania, oriunde ai fi!…” (parodie la replica dintr-un celebru serial american: „Good Night America wherever you are!…”)
[3] „Mult zgomot pentru nimic!…”