De zece ori mai bolnavi - Ştiinţă fără conştiinţă?Prof. Dr. Nicolae M. Constantinescu 07.08.2018

Ceea ce mi s-a părut îngrijorător a fost însă absenţa din educaţia generală a datelor privitoare la riscurile la care se expun cei care practică aceste tipuri de acte sexuale. Să luăm spre pildă sexul anal. Dintru început vreau să arăt că la nivelul canalului anal, s-au individualizat exteroceptori de un tip special, găsiţi în număr mult mai mare şi la nivelul labiilor mici, în mucoasa vaginală, în pielea prepuţului şi la nivelul glandului sau în mucoasa uretrei terminale, toate aceste structuri fiind derivate din cloacă, unde de fapt începe diferenţierea celulară spre acest tip de celule. Aceşti corpusculi tactili sunt excitaţi prin mişcările de frecare şi pot provoca orgasmul. Histologul rus Dogiel i-a numit: corpusculii voluptăţii (voluptkörperchen). Deci există o bază morfologică pentru obţinerea orgasmului printr-un act sexual anal. Însă în timp ce microtraumatismele mucoasei vaginale consecutive unui act sexual normal nu provoacă soluţii de continuitate din cauza celor 22-25 de straturi protectoare care constituiesc  epiteliul pavimentos vaginal, în cazul mucoasei rectale actul sexual se execută pe o mucoasă simplă, reprezentată de un singur rând de celule,  neprotejată prin numărul de straturi, deci vulnerabilă pentru producerea unor soluţii de continuitate.   Acest amănunt de structură histologică explică frecvenţa de până la de 10 ori mai mare a patologiei ano-rectale la homosexuali. Citez condiloma acuminata, hemoroizi, proctite nespecifice, abcese şi fistule periano-rectale, fisuri anale, amebiaze, polipi, hepatite virale, gonoree, sifilis, traumatisme ano-rectale interesând tot peretele, prezenţa de corpi străini intrarectali, shigelioze, limfogranulomatoză veneriană.  Datele le-am extras din articolul „The gay bowel syndrome” scris de Sohn şi Robilotti şi publicat în  J Gastroenterology din 1977. De atunci s-a mai adăugat infecţia cu HIV (virusul imunodeficienţei umane), care provoacă boala SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite).

Invitație în Canada

Am insistat asupra acestor aspecte de morfologie şi morfopatologie fiindcă din pură pudibonderie, deci dintr-un exces de pudoare - ele sunt evitate sau din alte raţiuni sunt chiar interzise. În urmă cu aproape 30 de ani am participat la facultatea de drept din Bucureşti la o masă rotundă televizată, pe tema homosexualităţii. Am exprimat aceleaşi opinii ca şi acum, am prezentat aceleaşi imagini de structură histologică. După un timp am fost sunat de o doamnă din Canada, care văzuse emisiunea TV şi m-a invitat să mă duc la Toronto să ţin o prelegere pe aceeaşi temă şi mai ales să arăt cupele histologice. I-am spus că orice profesor de la facultatea de medicină din Toronto poate să prezinte imagini similare. Replica a fost aiuritoare pentru mine: „dacă arată aşa ceva, profesorii sunt daţi afară din facultate”. Fără comentarii!

Din punctul meu de vedere respectul drepturilor unei persoane de a avea o anumită orientare sexuală  este o problemă la care mă raliez întru totul, dar informarea corectă a riscurilor la care se expune este o obligaţie pentru factorii de decizie medico-sociali. Este dreptul -de pildă- al  celor care editează dicţionarele Oxford şi Larousse să modifice definiţia termenului căsătorie, astfel ca el să descrie acel act solemn între 2 persoane de sexe diferite sau de aceleaşi sexe, după cum este dreptul următoarelor ţări să legalizeze căsătoria între homosexuali: Africa de Sud, Anglia, Argentina, Brazilia, Canada, Danemarca, Islanda, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Uruguay. Însă în acelaşi timp este dreptul tineretului din lumea întreagă să cunoască mecanismele şi finalitatea procreerii, precum şi riscurile patogene - cel puţin pentru bărbaţi - ale contactului sexual anal.

Știința dă putere. De a face rău?

Rabelais constata ruinarea sufletului de pe poziţia unui renascentist al sec.XV-XVI, care dorea să reînvie idealurile morale în lumina gândirii antice. În ultima sută de ani degradarea sufletului a început cu lipsa bunului simţ, care l-a făcut pe om capabil de orice act, întrucât pentru el nu mai există nimic de respectat. Fiindcă bunul simţ te obligă să respecţi în primul rând drepturile celor din jur. Lipsa unui elementar bun simţ este embrionul din care se dezvoltă cruzimea, desconsiderarea altor persoane, până la călcarea lor în picioare. Coborând sub stacheta bunului simţ, omul se goleşte de tot ce era sfânt în el.

Dacă ruina sufletului este efectul din dictonul lui Rabelais, în ce măsură ştiinţa fără conştiinţă ar putea fi cauza lui? Fără nici o îndoială că ştiinţa reprezintă cea mai mare mândrie a omului, datorită descoperirilor pe care le-a generat. Ea a permis şi permite în continuare studiul naturii prin observaţie, raţionament şi experiment, aşa încât ea este considerată drept suma tuturor cunoştinţelor acumulate în urma acestor activităţi. Prin rezultatele ei, ştiinţa dă putere şi aceasta i-a permis omului să controleze din ce în ce mai bine natura şi legile ei. Ştiinţa este dătătoare de putere, spunea Francis Bacon- filozoful englez, la nici 50 de ani după moartea lui Rabelais. Or, această putere este foarte atrăgătoare, este visul multor oameni fascinaţi de mirajul ei.

Şi pentru ca lucrurile să scape şi mai uşor de sub control, o lungă perioadă de timp, ştiinţa nu a avut un cod etic, fiind la dispoziţia celui care a plătit-o. Iată de ce nu putem afirma cu mâna pe inimă că ştiinţa este cea mai mare victorie a spiritului uman, din moment ce milioane de oameni au fost victimele descoperirilor ei. Am ajuns în situaţia ca prin ştiinţă să salvăm vieţi şi să ucidem vieţi!

(va urma)

De același autor