Învierea dintre mărăcini06.04.2018

Marea sărbătoare a Învi­erii Domnului vine, la noi, ro­mânii, parcă pentru a nu lăsa cununile de spini şi mără­cini să ne strivească sufletele.

În ciuda atacurilor cu su­liţe în coaste, pentru a vedea dacă am murit cu adevărat, în ciuda piroanelor care ne sunt bătute în mâini şi în picioare, ne încăpăţânăm să înviem şi noi, împreună cu Domnul nos­tru. Cum putem să putrezim noi când El a înviat pentru noi?

“Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”, zise Toma. Apoi, după opt zile, văzând, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumneze­ul meu!” Iar Iisus i-a zis: “Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”

Altfel spus, credeţi şi veţi fi feri­ciţi, credeţi şi veţi avea suprema fericire!

Chiar dacă vă este greu, chiar dacă uneori viaţa vi se pare că a devenit imposibil de a mai fi trăită, chiar dacă jaloane diavoleşti încearcă să vă încurce drumurile, credeţi şi veţi fi fericiţi. Dacă vă este greu, amintiţi-vă cum I-a fost Lui! Trebuie să vă amintiţi, doar aţi fost şi voi acolo, nu se poate să nu fi fost şi voi în mulţime, cine ştie, poate chiar unul din­tre voi a luat suliţa sau, cine ştie, poate chiar unul dintre voi şi-a şters o lacrimă pe furiş!

Dacă vă este greu, amintiţi-vă cum i-a fost Maicii Lui! Trebuie să vă amintiţi, doar aţi fost, cum spuneam, şi voi aco­lo, nu se poate să nu fi fost! Şi când vă amintiţi, fiţi fericiţi! Curăţaţi spinii care năpădesc zilnic sufletele noastre!

Spălaţi murdaria de pe suflete

Vă este greu?! Lăsaţi coşul de cumpărături mai gol, zilele astea! Sau goliți-l în casa unei familii sărace, în curtea unui orfelinat. Vă este greu?! Mergeţi într-o secţie de oncologie pedi­atrică. Și apoi cădeţi în genunchi în faţa Domnului!

Aruncaţi lespedea de pe piept

Vă este greu?! Vă umple un sple­en existenţial că v-aţi delectat cu bere, mici şi fleici, în Postul Învierii, şi vă vine să guiţaţi?! Evadați din materie. Asta e soluţia, în cazurile acestea. Nu vă limitați doar la o discuție cu un psiho­terapeut. Trebuie să vă treziţi din noap­tea păcatelor voastre nespovedite și să alergați la un duhovnic. Ca să încercaţi, vorba poetului Dorin Tudoran, dacă vă jenează limbajul teologic: spălarea mur­dăriei de pe sufletele voastre!

Curăţaţi spinii care năpădesc zil­nic sufletele noastre. Îndepărtaţi buru­ienile care ne sufocă inimile, desţeleniţi aria lui Iisus din piepturile noastre, care aşteaptă brazdă proaspătă şi sămânţă bună din Biserica strămoşească! Mer­geţi într-o bisericuţă şi spuneţi părinte­lui ce vă apasă, ajutaţi-l să vă ridice les­pedea grea de mormânt pe care singuri v-aţi pus-o pe piept!

Avem boli, la trup şi la suflet, mai ales la suflet, avem invazie de diavoli, în patria noastră, în gândurile şi faptele noastre, tocmai acum, în sfântul Post al Paştelui. Vin diavolii şi ne înnebunesc, ne învârt, ne răsucesc în dansul lor ca pe niş­te ciulini la sfârşitul toamnei în Bărăgan.

Dacă ne lăsăm credinţa în Dum­nezeu, dacă abandonăm iubirea lui Ii­sus, ce ne mai rămâne, cine mai suntem sau ce mai suntem?! Nişte otrepe. Sau zdrențe cu care dracul se şterge pe pi­cioare.

Doar Jertfa lui Iisus ne salvează! Iubirea lui pentru noi din fiecare clipă, de la naştere şi până când ajungem la El.