”Lasă-mă să trăiesc!”Gabriela Băducu 14.02.2019
”Niciunul dintre inițiatorii recentului actul normative nu este capabil să-și imagineze chinurile suferite de pruncul ucis în pântece.”
22 spre 23 ianuarie 2019 rămâne în memorie ca fiind noaptea în care o clădire emblematică a metropolei New York (One World Trade Center) a fost luminată în culoarea roz pentru a sărbători, potrivit lui Andrew Cuomo, guvernatorul statului american New York, „o victorie istorică pentru newyorkezi și valorile progresive ale acestora“.
Moartea triumfă!
Un triumf în acord cu evoluția omului contemporan, liber de orice constrângere și ale cărui drepturi trebuie să fie reglementate și respectate cu orice preț, chiar în detrimentul altei făpturi, fie ea în curs de dezvoltare. Astfel că, pe 22 ianuarie, la împlinirea a 46 de ani de la pronunțarea de către Curtea Supremă a Statelor Unite a vestitei decizii Roe v. Wade, prin care a fost statuată legalitatea avortului la solicitare până la finalul săptămânii a treisprezecea de sarcină, cu mențiunea că termenul persoană, așa cum apare în Amendamentul 14 al Constituției Statelor Unite ale Americii nu se referă și la cel nenăscut, a intrat în vigoare legea privind sănătatea sistemului reproducător.
Crima este acoperită de lege
Prin intermediul acestui act normativ, reglementarea avortului a suferit o serie de modificări. Așadar, întreruperea sarcinii poate fi efectuată și într-un stadiu avansat, inclusiv în ultimul trimestru, dacă fătul nu este viabil, dacă viața mamei este în pericol ori sănătatea acesteia este periclitată. Iar în ceea ce privește sarcina de până la 24 de săptămâni, dreptul femeii de a opta pentru avort nu poate fi îngrădit sub nicio formă. Mai mult decât atât, nu doar doctorii cu licență de practică au dreptul să efectueze procedura avortului, ci și profesioniști din domeniul medical, alții decât medicii specialiști. De asemenea, avortul a fost dezincriminat, fiind exclus din codul penal, iar dacă fătul moare ca urmare a unor violențe săvârșite asupra mamei, fapta nu va fi cercetată și din perspectiva acestei urmări tragice. În plus, persoana victimă a infracțiunii de omor se referă doar la un individ născut și în viață, prin urmare fătul nu mai poate fi subiect pasiv al acestei infracțiuni.
Legile civile protejează sau distrug?
Rațiunea modificării legislative rezidă în dreptul fundamental al fiecărui individ de a accepta sau refuza metodele contraceptive sau sterilizarea. Astfel, fiecare femeie care rămâne însărcinată are dreptul fundamental de a alege să ducă sarcina la termen, să dea naștere copilului ori să avorteze. Contracepția și avortul reprezintă componente esențiale ale sănătății fiecărei femei, intimității și egalității acesteia. Este, astfel, protejat dreptul femeii de a avea acces la avort. Aparent, argumentele partizanilor acestui demers controversat sunt de necontestat. Atât Constituția Statelor Unite ale Americii, cât și Constituția statului New York protejează în mod expres dreptul la procreare și recunosc faptul că posibilitatea de a lua propriile decizii cu privire la procreare, inclusiv opțiunea avortului, reprezintă o componentă fundamentală a dreptului ocrotit. În ciuda acestei înșiruiri de drepturi inerente persoanei fizice, nu se poate ignora că ele aparțin mai degrabă unor ființe stăpâne pe ele însele, suficiente, caracterizate de o autonomie proprie acestei lumi. Or, noi avem un Creator - „Cunoașteți că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe noi și nu noi“ – Psalmul 99, în fața Căruia răspundem despre cum ne-am îngrijit de suflet, dar și de trup: „Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu“ – I Corinteni 6, 19-20. Deținem, dacă vreți, nu un drept de proprietate asupra propriilor trupuri, ci un drept de folosință gratuită, așa că n-ar trebui să-și găsească aplicabilitatea asupra noastră legile pământești, ci Legea lui Hristos: „Cei ce voiți să vă îndreptați prin Lege v-ați îndepărtat de Hristos, ați căzut din har; Căci noi așteptăm în Duh nădejdea dreptății din credință“ – Galateni 5, 4-5
Cine răspunde?
Un argument pentru care se permite avortarea fătului până la începutul lunii a șaptea de sarcină, fără nicio condiționare, se bazează pe lipsa viabilității acestuia până la acest termen. Astfel, intenția legii federale este de a proteja dreptul la avort până la momentul la care fătul devine viabil, în speță până la 24 de săptămâni. Conform studiilor însă, această afirmație nu este susținută. Cu îngrijire medicală specializată într-o secție de terapie intensivă neonatologie, copiii născuți în săptămâna a 23-a de sarcină pot supraviețui. Mai mult decât atât, în acest interval apar mișcările rapide ale ochilor, se dezvoltă papilele gustative și amprentele de la degetele mâinilor și picioarelor. Fătul are aproximativ 28 cm și cântărește 500 gr. Auzul devine funcțional, astfel încât pruncul poate auzi vocea distorsionată a mamei și bătăile inimii acesteia. Poate auzi vocea celei care decide că bătăile inimii pruncului trebuie să înceteze, vocea celei care îndrăznește să nesocotească lucrarea lui Dumnezeu „Este un Domn, o credință, un botez, Un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toate și prin toate și întru toți. […] să creștem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El tot trupul, bine alcătuit și bine încheiat prin toate legăturile care îi dau tărie, își săvârșește creșterea potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare și se zidește întru dragoste.“ – Efeseni 4, 5-16.
Cifrele maschează imoralitatea
În apărarea lor, susținătorii înfocați ai avortului prezintă date statistice. Potrivit Centrului pentru prevenția și controlul bolilor din Statele Unite ale Americii, avorturile după 21 de săptămâni reprezintă mai putin de 1,3% din totalul întreruperilor de sarcină care se efectuează pe teritoriul acestei țări. Incidența scăzută a procedurii în asemenea cazuri nu justifică nicicând curmarea unei vieți. Faptul că până la împlinirea termenului, o femeie ar putea opta pentru avort doar pentru că sănătatea îi este pusă în pericol, creează o breșă care permite luarea unor decizii imorale. Pentru că starea sănătății mamei este lăsată la aprecierea unui profesionist, medic ori nu, avortul ar putea, în acest fel, să fie justificat de ușoare tendințe depresive. Creația lui Dumnezeu – „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.“ , Psalmul 138 – ajunge astfel să fie controlată și deturnată de la voia Domnului: „Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură cu trup și suflet? Și această făptură întrunită ce năzuiește ea? Urmași de la Dumnezeu!“ – Maleahi 2, 15
Durerea este ignorată
Pentru a-i calma pe cei puțini, care îndrăznesc să protesteze în fața unor asemenea măsuri, este invocată așa-zisa siguranță a întreruperii de sarcină, precum și ideea că fătul nu simte durere în timpul avortului. Se declară că avortul este una dintre cele mai sigure proceduri medicale care se efectuează pe teritoriul SUA, fapt dovedit de practica medicală și susținut de profesioniști din domeniul medical. Din păcate, aceste susțineri nu prezintă niciun sâmbure de adevăr. În anul 2017 a fost publicat un studiu care demontează opinia potrivit căreia în timpul avortului fătul nu simte nicio durere. Rezultatele acestui demers arată că bebelușul, înainte de sfârșitul primului trimestru al sarcinii (intervalul cuprins între prima și a treisprezecea săptămână), prezintă structura terminațiilor nervoase la nivelul pielii asemănătoare cu cele ale unui adult. Mai mult decât atât, s-a ajuns la concluzia că nu este necesară dezvoltarea completă a cortexului cerebral pentru ca fătul să simtă durerea. Prin urmare, cu certitudine se poate afirma că spre sfârșitul trimestrului al doilea, adică până la finalul săptămânii 26 de sarcină, fătul percepe durerea.
”Te rog, nu mă sfâșia!”
Cât privește procedura în sine a avortului, raportându-ne la intervalul de mai sus, potrivit dr. Anthony Levayino, medic de specialitate obstetrică - ginecologie, întreruperea sarcinii se realizează folosind metoda dilatației și evacuării. Aceasta implică introducerea unor instrumente chirurgicale speciale prin colul uterin și apoi în uter pentru a elimina fătul. Se dilată colul uterin, după care se introduce în uter un tub care aspiră lichidul amniotic. La acest moment, trupul fătului este prea puternic pentru a fi aspirat prin tub, astfel că se folosește forcepsul, un instrument metalic asemănător unei foarfece de 30 cm, cu zimți, prin intermediul căruia sunt smulse pe rând piciorușele, mânuțele, intestinele și restul organelor. Căpșorul fiind prea mare pentru a fi scos întreg, este zdrobit cu forcepsul, după care bucățile sunt scoase una câte una. La final, asemenea unui puzzle, fiecare părticică a trupului rămas fără suflare este așezată una lângă alta, pentru a verifica dacă au fost extrase din interiorul uterului toate părțile. Ulterior, este introdusă chiureta pentru a elimina placenta și a răzui pereții interiori ai uterului, astfel încât rămășițele de țesut să fie extrase. Nu cred că vreunul dintre inițiatorii actului normativ este capabil să-și imagineze chinurile suferite de pruncul care nu are niciun cuvânt de spus, care nu se poate apăra și nu poate striga că vrea să trăiască. Însă situația nu este roz nici pentru fosta viitoare mamă, care riscă ivirea unor complicații serioase, precum perforarea uterului, lacerația cervicală, infecții, hemoragii și chiar decesul.
Dreptul la … crimă?
Faptul că prietenii noștri de peste ocean tratează problema avortului cu ușurință și naturalețe ar trebui cel puțin să ne pună în gardă. Mai ales acum, când Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, precum și alte organizații constrâng țări precum Polonia și Malta, reticente în privința acceptării întreruperilor voluntare de sarcină, în sensul legalizării acestora. Nils Muiznieks - Comisarul pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei – opinează în sensul că interzicerea totală a avortului în Malta încalcă normele drepturilor internaționale ale omului, întrucât nu i se recunoaște femeii o serie de drepturi fundamentale. La o analiză riguroasă a drepturilor omului și a jurisprudenței aplicabile statelor membre ale Consiliului Europei, este clar că drepturile femeilor nu pot fi protejate cât timp nu li se acordă acestora acces la avort, în deplină siguranță și în condițiile legii. Prin interpretarea dreptului la viață, în conformitate cu tratatele internaționale, se neagă cu vehemență existența unui drept prenatal la viață, fiind foarte clar pentru reprezentantul Consiliului Europei că acest drept nu se aplică înainte de naștere. Cu privire la recunoașterea vieții intrauterine, poziția creștinilor ar trebui să fie fermă și să nu lase loc de interpretări, dovada incontestabilă a vieții fătului oferindu-ne-o Sfântul Apostol Luca, prin redarea întâlnirii dintre Maica Domnului și Elisabeta – „Și iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. […] Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei […] Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.“ – Luca 1, 36-44. De asemenea, „Convingerea Bisericii Ortodoxe este că viața umană începe cu concepția, adică odată cu fertilizarea. Și nu datorită unui conservatorism încăpățânat, ci datorită evidenței clare că sufletul este prezent chiar de la început, când pro-nucleii spermei și ai oocitului se unesc pentru a forma zigotul, creând astfel o ființă umană nouă și unică.“ – John Breck, Darul Sacru al Vieții. Tratat de bioetică
Strigătul pruncilor
La nivel internațional, majoritar este punctul de vedere conform căruia accesul la avort în siguranță și în condiții legale reprezintă o parte intrinsecă a obligațiilor statelor cu privire la respectarea drepturilor omului, iar aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului impune reglementarea avortului. În consecință, politicienii români nu s-au dezmințit, dând din nou dovadă de servilism grotesc. Astfel, și în țara noastră femeile sunt libere să renunțe, fără nicio motivare, la pruncul neajutorat, până la 14 săptămâni de sarcină. Fără vreo nădejde în legiuitor și chiar dacă moralitatea este desuetă, nu ar trebui să cedăm presiunilor, ci să ne ghidăm întotdeauna după cuvintele Sfântul Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.“ – I Corinteni 6, 12. Cei peste 23 de milioane de prunci avortați în ultimii 28 de ani strigă împotriva noastră…
În privința omului, acesta se cuvenea ca întâi să fie creat; creat fiind, trebuia să crească; crescut fiind, trebuia să devină adult; adult să se înmulțească; înmulțindu-se, să se întărească; întărit să fie slăvit și slăvit să vadă pe Dumnezeul său.“ – Sfântul Irineu