Scandal la Muzeul Țăranului RomânVlad Mușat 01.03.2018
”Vă tolerăm, dar nu vă bateți joc!”
Creștinismul se bazează pe învățăturile Mântuitorului Hristos, care ne-a îndemnat să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Ideal ar fi ca toată lumea să dea dovadă de înțelegere, nu doar creștinul devenit în ultimul timp un fel de paria.
Homosexualitatea a fost prezentă din cele mai vechi timpuri și nu trebuie aruncată anatema asupra celor care au o altă orientare sexuală. Doar Dumnezeu este în măsură să judece. Îi înțelegem și îi acceptăm în societate, dar limita nu poate să tindă la infinit (ceea ce este valabil și în cazul heterosexualilor). Îmi asum riscul de a fi catalogat drept încuiat, homofob și fascist. Nu îmi schimb părerea și voi argumenta de câte ori este nevoie, într-un mod civilizat.
”Ce instituție conduceți?”
Toată presa a explodat când în data de 4.02.2018, la Muzeul Țăranului Român a fost întreruptă proiecția filmului cu tematică gay, „120 BMP”. Am intrat pe youtube să vizionez secvențe din film, am citit și câteva ziare online pentru a-mi face o părere în ceea ce privește evenimentul din ziua respectivă. Am găsit și comunicatul oficial al reprezentanților MȚR, care s-au dezis de comportamentul protestatarilor.
Oare cei care conduc această oază de tradiție și spiritualitate românească au habar de energia binecuvântată a locului?
Nu discutăm de faptul că a fost prezentat un film cu tematică gay, aici subiectul principal este cum de sunt transpuse filme interzise minorilor sub 15 ani. Pe de altă parte, am văzut persoane care în numele Ortodoxiei se comport extrem, așa că mă voi dezice de fanatici. Sunt de partea oamenilor de bună-credință, care protestează pașnic și care argumentează atunci când se implică în astfel de demersuri. Este adevărat, îți vine greu să protestezi pașnic în fața unui asemenea abuz.
”Alt loc nu găseați?„
Pentru a înțelege punctual meu de vedere, am să redau câteva amănunte despre Muzeul Țăranului Român:
“Clădirea, ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiția brâncovenească, dispusă în forma incintelor de tip monastic, a fost finalizată în anul 1941, luând înfățișarea actualului monument de arhitectură care este sediul Muzeului Țăranului Român. Zidăria aparentă din cărămidă roșie, arcadele și elementele traforate, foișorul amintind de clopotnițele vechilor mănăstiri, confer clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.
Muzeul deține colecții de ceramică, port popular, țesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarțe. În curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montată o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, strămutată aici înanul 1992.”
”Nu ne discriminați!”
Chiar nu mai avem niciun pic de rușine? Avem o biserică din lemn contruită în curtea muzeului, iată de ce locul este nepotrivit pentru astfel de proiecții. Toleranță, toleranță, dar nici eu nu intru în curtea bisericii în slip! Revin la limita ce trebuie trasată pentru a nu ni se inversa valorile, pentru a conștientiza importanța respectului față de aproapele nostru, de religia și convingerile lui. Dacă aș intra într-o moschee cu siguranţă m-aș descălța, cel de lângă mine merită respectful cuvenit.
Asta doresc de la comunitatea LGBT/ACCEPT: să fie tolerant și să ne respecte, așa cum la rândul nostru, noi o tolerăm. E de datoria oricărui om civilizat să spună NU mizeriilor, de genul invitației profesorului Gert Hekmacare susține că vârsta consimțământului sexual ar trebui micșorată la 12 ani. Cu alte cuvinte, următorul pas ar fi legalizarea pedofiliei. O astfel de persoană trebuie oprită la graniță. Avem destule probleme cu politicienii mișei, nu ne trebuie scursurile altor societăți. Se va arunca imediat cu noroi, dar vă rog să mă contraziceți dacă nu am dreptate. Nu mă acuzați de fanatism, sunt un contestatar al organizațiilor de tip Noua Dreaptă sau mai știu eu ce hibrizi sociali.
Un regizor romantic
Închei articolul cu vorbele regizorului filmului „120 BMP”, Robin Campillo, lăsându-vă să trageți singuri concluziile:
„Am făcut repetiții la torsul nud, nu am vrut ca actorii să vină setați și să faca o scenă gay Kama Sutra. Ceea ce mă interesează este că nu este atât de evident să găsești poziții… Filmul este produs de France 3, așa că nu am putut să filmez penisurile, dar nu am vrut să schimb scena oricum – chiar dacă mă interesa să fac un film porno într-o zi. Pe de altă parte, am vrut să arăt laturile importante, care sunt tot timpul evitate în cinematografie: să pun un prezervativ, să pun gel, să scot prezervativul ... Pentru efect, vedem sperma pe care o ștergem - aceasta evident, nu este interzis. Există multe lucruri pe care oamenii le găsesc sumbre, în timp ce pentru mine este extrem de romantic…”
Mă întreb prostit: ce caută asemenea nenorociri într-un sanctuar al culturii noastre naționale?