Aripi vlăguite02.03.2022

Avva Ioan a zis că un călugăr a intrat odată în extaz și a văzut trei monahi stând pe țărmul mării. Dinspre țărmul celălalt a venit un glas zicându-le: „Luați aripi de foc și veniți la mine!”. Doi dintre ei au făcut întocmai și au zburat spre celălalt țărm, în timp ce al treilea a rămas pe loc și a început să plângă și să strige. În cele din urmă i s-au dat și lui aripi, dar nu de foc, ci slabe și vlăguite. Tot cădea în valuri și se ridica și cu multe chinuri a reușit să ajungă până la țărm. Așa este și generația noastră: zboară nu cu aripi de foc, ci cu aripi slabe și vlăguite.